Este absolut absurd cât insistă Facebook să nu îi pese de scammeri. În ultimul timp, absolut plin de postări de genul:
Se vede clar cât de legit îs, mai ales, cu site-uri de încredere clar deținute de hidroelectrica, cum ar fi knowledgeablexader.live. Toate vin de la diverse pagini, diverse linkuri, etc.
Și eu, ca un cetățean responsabil, dau report as scam la toate. Și ca să vezi, primesc reports de la facebook despre reporturile mele!
Hopa, interesant, toate sunt reporturi către acest SHD Tryfico. De fapt am vreo 5 notificări de genul.
Te uiți pe notificare, zice clar că “we didn’t remove the ad”. E clar că nu va încălca deloc regulile, scamming is awesome and encouraged. Toate postările de genul sunt împânzite cu comentarii “e scam”, deci clar multă lume le va da report. Este acest SHD Tryfico care probabil e raportat ca scam la greu în fiecare zi, dar Facebook doesn’t care.
Nu contează, desigur, pentru că toate aceste postări sunt sponsored. So, dacă plăteșți la Facebook, poți să ai parte de reclamă pentru afacerea ta cu înșelătorii!
So, am făcut pre-order lui Diablo IV, să am ocazia să joc cu O SĂPTĂMÂNĂ mai repede ca restul plebilor. Cum să am răbdare până la open beta? Hai la early access. Ideea a fost simplă: Oricum ar fi, jocul full sigur voi vrea să-l joc, deci, what’s the problem, facem pre-order.
Mai multă lume m-a întrebat cum mi s-a părut, așa că hai să încerc să-mi expun părerile aici!
Am intrat în joc, am ales un Sorceress (clar, cel mai bun character de la diablo 2 încoace), let’s play!
1. Feel
Prima reacție pe care am avut-o când am început să joc (adică vreo 20-25 minute după ce am intrat în joc, având în vedere cantitatea de videos și cutscenes la care nu am vrut să le dau skip), a fost: Why does this feel exactly like Diablo III?
De fapt, este mai mult de atât. Este exact ce ar fi trebuit să fie Diablo III. A renunțat la grafica cartoonish din predecesorul lui – au ascultat și eu de fani, prea mare backlash pt. atmosferă și curcubee – și totul acum arată mult mai gloomy. Ceea ce este bine pentru un joc Diablo.
Dar deși atmosfera overall este mult mai potrivită seriei vs. cea din D3, totuși most of the game feel este același. Același “un spell care nu consumă mana” pe left click, Același “un spell care consumă mana pe right click” și “încă 4 spells pe 1-2-3-4”. Inventory cam la fel, items cam la fel.
A fost ciudat că au băgat buton de dodge, inițial mi s-a părut straniu, dar măcar pt. părțile de walking simulator este util.
Mișcările, spell casts, cum arată când hover-uiești un inamic, toate interacțiunile sunt extremely familiar: Identice cu cele din Diablo III (sau chiar Immortal, care pe PC avea un feel similar).
2. Feel (changes)
OK, it feels like Diablo 3. Dar noi nu am fost așa mari fani de Diablo 3, right? Este practic același joc?
Well, nu. Este mult mai bine ca în Diablo 3, îți dă un pic de senzație că customizezi un pic personajul, nu ca în D3 unde practic mie mi se părea că nu era acel feel. Da, poți face respec easily, dar tot e mai bine.
Au făcut modificări la skill points, acum având un skill tree (btw, cineva ar trebui să dea afară designerii care au făcut acel tree. Ce dracu’, arată oribil și e awkward to nagviate), în care poți să pui puncte în spells (+5 levele la ele), în ceva bonusuri pentru spells, și o posibilitate de respec prin a-ți da refund punctelor consumate pentru gold. Până la level 25, e cam moca (110 gold pt cel mai ștecher skill pe care-l am, și eu am reușit în câteva ore de beta să strâng vreo 250k).
Ce nu îmi place? Mie nu mi-e clar nici acum cum se calculează damage-ul pe care-l fac cu spells. În D2 zicea un număr, ăla era damage-ul. În D3 zicea un procent din weapon damage. În D4 zice un damage fix, dar sunt destul de sigur că contează weapon damage-ul. Cum interacționează? Nu știu că nu a fost clar. I am pretty sure I can find it on the internet, dar nu am căutat.
3. Story
Dat fiind că povestea în Diablo 2 era practic foarte simplă, si povestea din Diablo 3 a fost probabil cea mai mare atrocitate inventată de Blizzard (și chiar are concurență, la ce au făcut și prin StarCraft), nu a fost foarte greu să facă ceva decent.
Este un pic cheesy? este, dar până la urmă, e un joc cu drăcușori și îngeri, deci acceptăm asta. Modul în care a fost prezentată povestea actului 1 a fost mult peste ce am primit în Diablo 3. Să zicem că merge.
4. Dungeons & items
Știu că dungeon-urile (rifts, bla bla) au fost și prin Diablo 3 a main source of interest. Pe mine nici în jocu’ trecut nu m-a prea prins să fac grinding – nu cred că s-au schimbat multe în jocu’ nou.
Eu și în acest beta, deși aveam un percentage mare de exploration, la dungeons nu am prea intrat, că mi s-au părut extremely boring. Dar e și normal, partea asta a jocului ar trebui să se activeze când ajungi la levele mari (în D3, trebea practic să ajungi la lvl70 să conteze). Deci aici având maxim level 25, nu găseam motivația să intru să îngheț demonii și să le dau foc.
Dar cel mai important lucru pentru asta este itemisation-ul – pentru că de aici vine motivația să grinduiești hoardele de demoni din dungeon pentru iteme.
Ei, sincer, cam seamănă cam mult cu Diablo III aici și asta nu îmi place. Pe mine jocu’ cel vechi nu m-a motivat deloc, practic itemele legendare nu se simțeau atât de “unice” ca cele din Diablo 2 (dat fiind că și legendarele au random stats mostly, și doar 1-2 efecte specifice). Erau extrem de multe. Probabil nici nu mai eram la vârsta în care să analizez fiecare unică (ca-n d2) și să sper să prind FIX AIA. Câte Andariel runs am făcut pe HELL pentru item grinding?
Well, în Diablo 4 pare cam ca și în 3. Nu știu dacă mă va motiva.
Un alt lucru interesant e că au scos set items, ceea ce probabil este bine, dat fiind că endgame-ul D3 era să-ți faci unul/couă din seturile viabile și încă vreo 2-3 legendare clare pe lângă – probabil limitând foarte mult varietatea de build-uri.
5. Open-world
Destul de repede poți observa că a cam luat foarte multe elemente din celelalte jocuri open-world care-s acum la modă. Chiar și eu am jucat destul de multe în ultimul timp (Witcher III, Cyberpunk, Horizon: Zero Dawn, Hogwarts Legacy) – deci m-a prins stilul.
Este ciudat să vezi asta în Diablo, dar era cumva o evoluție ciudată. Acest concept de open-world a afectat și map design-ul, care acum nu mai este random (in the world, probabil dungeons sunt încă generate). Waypointurile au fost mutate doar prin orașe (ceea ce mi s-a părut enervant că la început nu găseam waypoints și mă simțeam stresat că nu vreau să ies că n-am chef să mă plimb iar din Kolozsvár (nu așa se numea orașul central?) până unde am ajuns. Dar aparent, mă întorsesem în toate direcțiile fix înainte de orașe).
The side quests are kind of boring. Dar nu e nimic nou aici. Singura problemă pe care o am cu asta e că it kind of takes away from the main story – au putut în modul ăsta să-l scurteze destul de mult, și cu toate astea să-ți dea o grămadă de chestii de făcut pe lângă. Am jucat cel puțin 12 ore de beta weekendul ăsta, și aș mai fi avut ce face. Singurul screenshot pe care-l am e cu progresul:
6. Concluzii
Overall, Diablo IV este un joc bun. Mult mai bun ca Diablo III. Dar nu pot remarca că este cumva mult prea apropiat de Diablo III, și overall pare chiar un pic “dated”. Da, grafica e considerabil peste cea din Diablo 3, dar pare ca și cum ar fi de câțiva ani.
I also feel a bit cheated că speram să fie mai multe schimbări – de fapt, eu voiam să se simtă altfel mișcarea, spellcasting-ul. Nu știu ce așteptări aveam.
O să-l joc? Da, cu plăcere. Good game.
Diablo III nu m-a prins atât de mult, am reușit să fac și eu câteva personaje (în toți acești ani) și să mă plictisesc. A, și am revenit după ceva pauză să mă boosteze un prieten să-mi arate care e endgame-ul. Mie mi s-a părut boring, curios ce va avea Diablo IV pentru noi despre asta.
În rest, îmbunătățirile sunt binevenite. Așteptăm și noi 6.06 să vedem ce va ieși!
Also: Puncte în minus că nu suportă rezoluție full 32:9.
Tot circulă pe Facebook un post cu “dă share la un album care te-a marcat în fiecare zi”, etc, care de îndeamnă să postezi unjul pe zi timp de 10/20 de zile.
Dar dat fiind că nu o să spamez așa pe Facebook, am decis că scriu aici. Inițial voiam să trag două liste, una cu influențe din trecut (albume care m-au influențat mult dar acum nu le mai ascult atât), și una cu cele curente, dar am realizat că această separare nu-și prea are locul.
Sunt ordonate aproximativ în ordinea în care le-am descoperit (APROXIMATIV). Am ales maxim un album per trupă (de ex Once nu exista când am început să ascult Nightwish, dar merită menționat).
Linkin Park – Meteora
Evanescence – Fallen
Nightwish – Once
After Forever – Prison of Desire
Moonspell – The Antidote
Negură Bunget – OM
Tristania – Beyond the Veil
Dimmu Borgir – Puritanical Euphoric Misanthropia
Therion – Secret of the Runes
Moonsorrow – V: Hävitetty
Tiamat – A Deeper Kind of Slumber
Dordeduh – dardeduh
Behemoth – Evangelion
Septicflesh – The Great Mass
Ne Obliviscaris – Portal of I
Fleshgod Apocalypse – King
Emperor – Live Inferno
Beyond Creation – Earthborh Evolution
Igorrr – Savage Sinusoid
Mgla – Exercises in Futility
No, e o listă cu multă muzică bună. Sigur am uitat unele albume care meritau să fie, și sunt atâtea care nu au intrat doar că m-am limitat la 20.
Șaorma mioritică umple din când în când botul carasului vernil, explicând mironisițele cadastrului în contextul promulgării speciilor în neant.
Din 15000 pterodactili, doar semințele mai mișună libere printre bateriile aprofundate aritmetic. Uneori mai e și un Archaeopterix, dar nu întotdeauna – câteodată variază cu impulsurile anorexice ale ieruvimilor blegi intimidând haosul etern al mâhnirii.
Din cele 256 sparangheli inutili, câți sunt dispuși să cutreiere aprofundările monitoarelor cu scopul de a le perpetua în eter?
Din nedistinsul polar primordial, cobor planurile posibilității universale.
Iată că am ajuns și eu acasă în sfârșit și am un pic de timp să scriu și eu câteva cuvințele despre călătoria noastră în București, cu ocazia acestui concert pe care l-am așteptat cu toții cu nerăbdare.
Prima trupă, Loch Vostok, i-am cam ratat (am ajuns când cântau ei dar până ne-am dus la garderobă, etc… au terminat), așa că îmi pare rău că nu pot arunca cu păreri despre acest subiect. Deși din afara cortului, sunau destul de bine. Mai mult nu mă pronunț.
Cortul în care s-a desfășurat concertul a fost foarte corect, și contrar așteptărilor mele, sonorizarea a fost impecabilă. Fiecare instrument se auzea perfect, nici o problemă în acest capitol – știți cum se zice pe la noi: Brici!!
Apoi au urcat pe scenă cei de la Leprous. Am remarcat tobaru’ care arăta așa dubios din motiv de freză, și solistul care era și clăpar (interesant, sounds familiar!). Au cântat un progressive de-ăla ca la carte: ritmi dubioși, tehnică, muzică weird – mi-a plăcut, deși probabil n-aș asculta așa ceva acasă. Dar ca concert, a fost binevenit, ne-au încălzit corect pentru concertul care urma. (Și un chitarist avea chitară cu 8 corzi… lol)
Am mers să mai iau o bere, am luat încă o parte din preteni în față, și am așteptat să se pregătească cei de la THERION de conșert. Lume nerăbdătoare, și brusc… luminile stinse… publicu’ o explodat în urlete, și se aud primele note din melodia Sitra Ahra. Reacția publicului a fost corectă, well. Se vedea că cam toată lumea deja știa melodia (mai ales cei din primele rânduri, pe unde am stat noi (inițial eram in al 6-lea rând de oameni, dar am ajuns în al 3-lea după câteva melodii)).
A doua piesă, Wine of Alluqah, a fost pur și simplu… well, nu am cuvinte. Când a început melodia, toată lumea agitată, prestație pe măsură… frumos, frumos. Eram cuprins complet în muzică, well. Nu doar eu.
Eu eram obișnuit cu formula lor din 2007, de pe Live Gothic. De-asta am rămas uimit (în mod pozitiv) de prestația lui Thomas Vikström, care chiar dacă nu îl depășea la ciudățenie pe Snowy Shaw, well, aproape că ajungea la avel nivel. Parcă la fiecare schimbare de componență, Therion aduc oameni tot mai de show, nu doar de voce. Era foarte… well, draculic.
Frumoasă abordarea aceasta mai personală a trupei, care a început de când cu Gothic Kabbalah. Înainte, erau corurile pe scenă, în spate; totul părea așa distant. În prezent, vine Katarina Lilja în față, cântă un pic, se strâmbă puțin (lol), well, are ceva contact cu publicul… Este amuzant faptul că ea este printre tipele ălea care știu să se “uite urât” 🙂 It’s just funny.
Foarte avantajos să ai oameni care pot să și cânte bine, și să și … well, antreneze publicul.
S-a tuns Christofer Johnsson. De ce e la modă? Pare-se că putem spune și despre Therion că a pierdut un membru: pleata lui. :))
Aș mai scrie cuvinte de laudă, dar pur și simplu n-o să pot găsi cuvinte să se înțeleagă win-ul concertului acesta. Cred că a fost, dacă nu cel mai, unul dintre cele mai reușite concerte la care am asistat vreodată (și totuși, am mers la câteva). Îi mai aștept prin România, și o să merg cu toată încrederea să-i văd. Go Therion!
Apoi am mers și noi la Afterparty în Cage Club. A fost muzică bună în acest LMC modernizat, în special că ne punea cam ce ceream noi, which was cool. Ce a fost ciudat: Extrem de puțină lume la acest Therion Afterparty. Noi ne așteptam să nu mai fie locuri… 🙂
Măi! Nu am zis că nu mi-a plăcut deloc concertul. Am zis că este mult inferior unui concer Negură Bunget în formula veche, dar sincer, cu toate acestea, a fost un concert acceptabil.
Nă seara!!! Sunt pe la cursuri și mă plictisesc, așa că o să scriu despre ce voiam să scriu acu’ ceva timp, când nu puteam.
Citeam pe vremuri un articol unde se spunea că utilizatorii internetului își dezvoltă o capacitate de analiză – de a selecta informația utilă din grămada de chestii ce i se dau. Că, de exemplu, când un om intră pe o pagină web, trebuie să găsească bucata aia de text care spune ce caută, și încearcă să ignore reclamele și alte spamuiri cu care este bomardat.
Dar, mă întrebam… Oare această capacitate până la ce nivel ajunge? Eu sunt curios dacă ajută la învățat – de exemplu în cazul facultății. Eu, de exemplu, sunt atent la o mică parte din cursuri, dar îndeajuns încât să pricep cam ce îmi trebuie pentru a înțelege. (Da, e valabil doar la cursurile care mă interesează – în altele scriu posturi pe blog, joc Supaplex, Starcraft, Quake III, Heroes III, râd de oameni pe messenger, fac zgomote ciudate, proiectez arme biologice, omor melci, planific noaptea sângeroasă anti-manele, etc.)
Nu știu, trebuie studiat acest lucru. Până atunci, ne vedem pe internet.
