Category review

(Sper că am reușit să leg frazele din motive de oboseală :D)

7 mai. Am ajuns la București. Am halit și noi ceva, să nu mergem la un concert complet înfometați dupa drum, și apoi am purces către Wings Club, plini de curiozitate @ evenimentul care urma să inceapă.

Noi nu am mai fost in Wings (e recent deschis, doar n-am fost in București de cănd acest loc există!), și am fost plăcut surprinși de loc, pentru că e măricel, cu o scenă pe masură.

Ne-am luat o bere mică și scumpă, așa ca în club, și savuram post-metal-ul care ne încânta înainte de a începe concertul celor de la Negură Bunget.

Ei sunt, înca o dată, in o formulă nouă, deoarece cei din Syn Ze Sase Tri au părăsit pe rând trupa. Primul lucru care l-am observat a fost, of course, sunetul infect (chitarele nu se prea auzeau, sincer, cam deloc, în comparație cu toba și vocea care acopereau tot. Nici de bass nu am prea avut parte). Mi-a păacut că piesa ‘de sacrificiu’ (pe care faci ultimele reglări de sunet) a fost Țara de Dincolo de Negură, și au continuat cu intro-ul pe care îl folosesc ei de regulă (Pămînt).

Dar acest lucru nu i-a ajutat prea mult, întreg concertul a fost stricat de sunet. Sunt sigur că nici ei pe scenă nu auzeau chitarele, deoarece au fost momente pe Țesarul de Lumini în care chitarele erau desincronizate. Sincer, nu au avut condiții prea bune cei de la Negură.

Un mare minus al acestei formule Negură Bunget este faptul că în acest moment, sunt o trupă fără frontman. Ar trebui să îl pună pe Ageru’ în față măcar, deoarece acum au arătat ca niște muzicieni neconduși de nimeni (din păcate nu se pot pune tobele în față) 🙂

Nu am să mai dau detalii despre concertul Negură, doar că piesa care le-a ieșit cel mai bine a fost Hora Soarelui (culmea că nu este tocmai melodia mea preferată de la ei) – orice detaliu m-ar face să fac comparație cu formula veche (Hupogrammos, etc) – și nu vreau să fac asta pentru că sunt foarte biased.

Păreau foarte nervoși când au plecat de pe scenă, ceea ce mi se pare un pic normal dat fiind circumstanțele.

Nici un bis.

Setlist Negură Bunget:

1. Țara de dincolo de negură
2. Pămînt
3. Cunoașterea tăcută
4. Norilor
5. Țesarul de lumini
6. La marginea lumii
7. Hora soarelului
8. Poartă de dincolo
9. Dacia hiperboreană

Apoi am așteptat cu nerăbdare să înceapă concertul Ava Inferi (probabil că sunt printre puținii care au făcut asta – ba mai mult: m-am dus din Sibiu pentru a-i vedea).

Au început bine, cu piesa Onyx de pe ultimul lor material (care, din punctul meu de vedere, este cel mai bun material pe care l-au scos). Am observat că și ei, ca sunet, au avut aceeași problemă: Tobele prea tare, parcă sunetul nu ‘se lega’ – și chitarele prea încet etc. Presupun că este o chestie de mixaj și frecvențe – nu știu dacă acustuca locației este așa proastă sau este vina unui om. Iarăși chitarele erau acoperite de tobe, ceea ce nu i-a ajutat prea mult pe portughezi.

Am avut ocazia să îi văd și la OST Fest, unde chiar au avut un sunet foarte bun – și acest lucru a dat o atmosferă propice evenimentului. Dar, ca și la evenimentul menționat, publicul nu a fost încântat – din public s-au auzit remarci de genul “Cine-i chitaristu’ de la Mayhem?” de la un grup de tineri cu tricouri cu fosta trupa a lui Rune. Oameni care, probabil, au venit la Ava Inferi și s-au așteptat la un black metal…

Într-adevăr muzica Ava Inferi este un pic greu de digerat, și mie mi-a luat un pic de timp să ajung să o ador. Dar acest review nu este locul în care să îmi dau cu părerea personală despre muzica lor. Să ne întoarcem la concert.

Scena era decorată cu plante (aka buruieni) pentru a conferi o anumită atmosferă evenimentului… ignorabil.

Prestatia portughezilor a fost foarte bună, interpretând melodiile cum ar trebui (păcat de sunet). Mie mi-au plăcut foarte mult, și am fost bucuros că au cântat o mare parte din melodiile de pe ultimul album. Atmosfera întunecată, apăsătoare a fost prezentă… music was beautiful…

Costumația solistei Carmen a fost aceeași cu cea de la OST fest – la anumite piese oferind un peisaj îndeajuns de morbid. Vocea ei – nu are nimeni ce comenta, este o solistă care merită recunoaștere printre alte soliste metăloase. Prezență a fost, comunicare cu publicul a fost – păcat că foarte puțini oameni din public au reacționat pozitiv.

Iarăși, nu a fost nici un bis, ei cântând doar o oră. Trist.

În orice caz, un eveniment bun, cu toate neajunsurile… sperăm că data viitoare se rezolvă problemele de sunet.

Setlist Ava Inferi:
[am văzut că pe internet este un setlist de vreo 15 melodii, well, include tot felul de interludii și treceri – nu sunt relevante, aici am listat doar melodiile individuale]

1. Onyx
2. By Candlelight & Mirrors
3. A Danca das Ondas
4. Last Sign Of Summer
5. Blood Of Bacchus
6. Tempestade
7. A Portal
8. The Living End
9. Majesty

Hello! Iaca că tocmai m-am întors de la călătoria noastră de vreo 2 zile. Am ajuns și la Satu Mare, am revăzut Moonspell, am mai frecat un pic menta prin Kolozsvar… Toate bune si frumoase!

Iaca, am trăit să văd live și noua formulă Negură Bunget, care cică or venit prin Lasermaxx pe la noi să își promoveze albumele noi. Mare turneu, mare!! Și acum am decis să spun și eu părerile mele despre această epică experiență.

Primul lucru de observat a fost că au fost foarte mulți oameni în public – ultimul concert Negură Bunget în Sibiu (în 2006) nu a putut să se bucure de mai mult de vreo 15-20 de spectatori. Mare eșec atunci, chiar mi-a părut rău de ei. Însă acum, chiar au fost ceva oameni, nu știu să aproximez numărul – oricum, acest lucru m-a bucurat. Probabil or vrut mulți să vadă de ce e în stare noua formulă.

Am ajuns și eu pe acolo cu câteva minute înainte să înceapă să cânte The Way Of Purity. După câteva secunde după ce a început concertul, un prieten mi-a spus: “Deja or eșuat”. Avea dreptate. Nu pot aprecia o trupă în care membrii cântă cu măști pe față, și nu orice măști – doar niște saci puși pe față, cu găuri pt ochi – știți voi, așa ca bandiții. Probabil că sunt prea urâți să se arate pe scenă, cine știe?

Muzica lor m-a impresionat prin varietatea notelor împrăștiate prin fiecare melodie: 90% din timp chitara și bassul făceau aceeași notă. (N-am fost atent să văd care… disappointing). Cum e un grindcore/metalcore/whatever (nu mă pricep în zona asta de stiluri) oricum nu avea cum să îmi placă, și nici nu prea are cum să se potrivească cu Negură Bunget. Oricum, au cântat, au trecut…

Kathaarsys au fost, pentru mine, surpriza plăcută a serii. Nu înțelegeam cum pot cu doar 3 membri să scoată un sound atât de plin (deși cred că aveau câte ceva și pe înregistrare). Eu sunt de părere că muzica lor aduce foarte mult a Opeth, doar că pasajele grele nu-s atât death cât black metal. Combinație dubioasă de stiluri, ajung până la jazz – au sunat bine.

Solistul/chitaristul chiar spuneam că are față de Opeth. Și basista, well, dădea o atmosferă foarte ok întregului ‘performance’. Melodii lungi – oricum nu e genul de trupă unde separarea pe melodii să aibă vreo relevanță (citat). Contrastele au fost bine făcute, muzica era complexă (tehnică pe toate cele 3 instrumente). Singurul lucru care nu-mi plăcea era vocea tipului când cânta clean. Suna așa necoios.

După ceva timp, iacă apar și cei de la Negură Bunget pe scenă. De fapt, nu știu dacă îi puteai spune scenă, sau era mai corect “pădure”. Ca să citez un bun prieten, despre stativul de microfon: “Că e din lemn, înțeleg. Că e sculptat românește, înțeleg. Că sunt desenate semne alchimice pe el, eh, hai că merge. Dar ce naiba caută coarnele ălea de cerb, că nu se potrivesc nicicum?”

Sincer, membrii noi s-au integrat în trupa ok. Dar tot degeaba. Soundul este mult mai necoios, solistul nu îți dă fiori când grohăie, pasajele grele nu îți mai dau senzația aceea – nu o pot explica, și nici nu mă chinui. Sonorizarea a avut mici probleme, deseori nu se auzea chitara a doua, și la Hora Soarelui nu se auzea deloc fluierul, deși aGeru’ cânta de zor. Păcat, oricum.

Melodiile noi, de pe Vîrstele Pămîntului, le-au cântat bine. Evident, doar sunt ale lor, sunt ei și pe înregistrare. Cele vechi, well, se descurcă și ei cum pot. Pe mine m-a dezamăgit, totuși.

Cel mai nasol lucru a fost că au de-blackerizat IIII. Or cântat-o diferit, și nu în sensul bun. Chiar nu mergea ce au făcut din melodie… asta e!

În schimb, mi-a plăcut că au cântat A-vînt în abis, acustic, și pe la jumătatea melodiei au trecut la originală. Tranziția a fost ciudată, dar mie mi-a plăcut cum a sunat și după. Melodia chiar le-a ieșit bine.

Ce nu înțeleg eu, de ce zici că promovezi un album dacă cânți doar o melodie de pe el? Ei nu au promovat Măiestritul – logic, doar era cântat de formula veche, și văd că se izolează cât mai mult de acele timpuri. 50% din setlist a fost format din melodii de pe V. P. și acest lucru pe mine nu m-a întântat deloc. Chiar speram la un “Al Locului”, or something…

De ce a fost așa de scurt concertul? Parcă și Kathaarsys au cântat mai mult timp decât Negură. Avem un setlist aici:

Țara de dincolo de negură
Pămînt
Cunoașterea Tăcută
A-vînt în abis (acustic)
Chei De Rouă
Norilor
Arborele Lumii
Hora Soarelui
Dacia Hiperboreană

Bis: IIII

N-am chef să calculez, dar asta abia trece de o oră. Cam puțin când vii cu ideea că ești headliner la turneul tău de promovare. Slab, again – disappointing.

Nu mai continui, că fac să pară concertul mult mai rău decat a fost. Până la urmă, a sunat acceptabil – doar mult mai greșit decât ar fi trebuit să sune.

Până la concertul DorDeDuh, have fun!

Iaca, a apărut pe internet întreg albumul “Măiestrit”, reînregistrarea lui “Măiastru Sfetnic”. Și cu ocazia unei ascultări integrale a albumului, m-am gândit să fac și eu un riviu.

Nu știu dacă să spun despre fiecare piesă în parte, sau despre tot – probabil voi face un amalgam, așa cum mi se potrivește mie – o grămadă de idei care așteaptă să fie reorganizate.

De când am auzit sample-uri din anumite piese, am rămas cu o părere foarte indecisă – sunetul era foarte ciudat – un pic plin, un pic mai clar, dar cu un ton extrem de diferit față de ce mă așteptam. Simți cum chitarele parcă te lovesc direct în față – într-atât de interesantă este producția – bravo lor că au reușit să facă o producție clară pe niște chitare cu atât gain.

De atunci, abia așteptam să ascult Vremea Locului Sortit în variantă măiestrită. Îmi plăcea foarte mult piesa dinainte, încă de pe Măiastru Sfetnic – singurul cuvânt care îmi vine în cap când mă gândesc la această compoziție este “Coaie”.

Însă când am auzit reînregistrarea, am rămas un pic uimit – tempo-ul a crescut, tobele abia se aud, chtiarele sar în față dar cu un sound foarte coaie-less. Cu toate astea, sună foarte bine melodia – doar că nu e ce mă așteptam. Negură Bunget nu este genul de trupă de la care vrei atâta putere, cât atmosferă – și asta redau aceste noi înregistrări foarte bine.

Apoi, nu am putut să nu observ anumite riff-uri extrem de ciudate – până și pentru ei. Chitare foarte sacadate, ca prin prima melodie de pe album; riff-uri complet atipice pentru black metal (pe la sfârșitul lui Bruiestru)… etc.

Nici În Zvâcnirea Apusului nu m-a încântat chiar atât de mult, deși are niște părți foarte faine.

Următoarele două piese, A-vânt în Abis și Al Locului, în schimb, sunt foarte reușite în noua varianta. Sunetul clar pe strumming-ul continuu al chitarelor sună la locul lui, și vocile complementează perfect sunetul.

Bruiestru, de altfel, este melodia mea preferată din re-înregistrări. Intro-ul (pe care obișnuiau să îl cânte ca intro pt. Cunoașterea Tăcută live) sună excelent – tot ce nu îmi place este trecerea cu fade-in în restul melodiei (Lucru care l-am remarcat încă de pe Măiastru Sfetnic). Micile schimbări de compoziție pe alocuri sunt binevenite (care, de altfel, sunt prezente pe tot albumul).

Cele mai interesante melodii de pe acest album sunt, până la urmă, variantele acustice la A-vânt în Abis și la Plecăciunea Morții. Am observat că este o muzică foarte bună de programare, ajută foarte mult la concentrare – și crează o atmosferă plăcută, întunecată. Dacă stai să le asculți cu atenție, mai că ai închide ochii – și nu de somn. Doar de detașarea de restul lumii, scufundarea în “The everlasting Aether of Doom that covers our universe in …”(sorry, am rămas fără idei de aberat). Oricum, foarte inspirate.

Am observat că la concertul Dordeduh din 24.01.2010 au cântat aceste două piese acustice. Nu mi se pare muzică prea binevenită într-un concert, dar… cine știe, poate dacă eram în public aș fi avut altă părere.

Overall, așteptarea (de vreo 2 ani s-a anunțat, nu?) a meritat pentru unele piese, și pentru altele nu (punctul MEU de vedere). Oricum, merită acordată o grămadă de atenție dacă te interesează muzica mai blackeroasă și de atmosferă.

Dacă aș fi pe metal-archives, cred că i-aș da 92% 🙂

Blogul meu mi-a spus să vă transmit acest comunicat oficial din partea lui:

Quote from Blog:
Salut tuturor! Mă numesc Blogu’ lu’ Pingu’ ăla și azi, fix azi, 3.02.2010, împlinesc UN AN DE EXISTENȚĂ!

Deci, da, bă, dreaq s-ar fi gândit, am un blog pe care chiar postez porcării de UN AN!!! Dacă când l-am făcut, cu scopul de a vedea cât poți customiza un saitulețz, mi-ai fi spus că o să postez chestii dubioase și după un an de la înființare, aș fi zis că ai un creier cu entropie mică.

Însă, iote că acel lucru s-ar fi dovedit fals (well, cel puțin pentru unii). Într-un an de zile, iată ce a reușit să acopere acest simplu bloguleț:

• A reușit să scrie 105 posturi (așa scrie el la informații, deși dacă calculez manual dă 98… Well, probabil am câteva postări nefinisate și nu le-am plantat, whatever)
• V-a dat nenumărate chestiuni matematice și progamatorice (câteva acolo)
• V-a ținut la curent cu acțiunile Vulturilor Pasivi din Mișcarea Eroziunii (așa e cunoscută epoca aia acum)
• V-a dat un mic ‘insight’ înspre lumea Pinguinilor și a Viezurilor Ciufuliți
• A făcut câte un review din an în paști

Din 15 Iulie, de când am făcut profil pe Google Analytics, avem:

• 5,944 Visits
• 9,428 Pageviews
• 1,684 Visitors (Right, adică 1 user (eu, cine dreq citește porcăria asta?) cu 1684 IP-uri diferite).

Cel mai vizitat post a fost ăsta. (pagina lui dedicată, că doar majoritatea se citesc direct pe pagina principală)

De pe google — Search sent 389 total visits via 170 keywords.

Keywordurile cele mai INTERESANTE de pe care s-a ajuns la blogu’ ăsta pe Google sunt:

• plozi in flacari —— (te miri?)
• agnostic definitie —— (lol?)
• eternal mourning daimonion
• accident adrian bildea —— (încă o dată, hodină-se-n pace)
• blog ateu —— ( rofl )
• sopa christian plozi in flacari —— (Cat de exact!)
• strange dream —— (come on…)
• parere artmania 2009 —— (Yep, mare review)
• setlist my dying bride artmania 2009 —— (da, tot pe acolo)
• 26 minute melodia de la moonspell  —— (rofl, acum văd, wtf + nu, nu au nici o melodie de 26 minute)
• banc shostakovich —— (cum dreq, niciodată nu am scris un banc cu shostakovich)
• blog auzi ce tare —— (da, aud de tare!!!)
• blog matlab —— (o, da, câtă informație pe blog, lol)
• caini woof —— (rofl again)
• ce este un viezure —— (well, sper că și-a găsit răspunsul acestei întrebări)
• ce se poate face cu cap trtactor —— (asta m-a depășit)
• cum postez o lista cu muzica pe blog —— ( :-s )
• cum se numeste instrumentul recorder —— (bună intrebare, nici eu nu știu)
• deget vanat —— (Lol?)
• era o melodie in care tipa o fata —— (da, rar se văd de-ălea)
• karaoke crestine melodii degeaba —— (no comment)
• nathan ‘flutebox’ lee torrent —— (ROFL, well, era un post de-al lu’ Ade… dar torrent?)
• ritualul de imperechere la vulturii plesuvi —— (haha)
• sa inceapa melodia in timp ce merge cealalta —— (Da, se pot deschide multiple Winamp Instances… sau crossfade, but that sucks)
• sad post blog —— (I like turtles!!!)
• scop in viata —— (Da, și eu am căutat unul, dar totuși nu pe Google)
• shaorma trupa —— (DA!!!)
• tg(sinx) —— (hm, interesant)
• tobe ieftine —— (da, culmea că m-a găsit pe mine care căutam la rându’ meu)
• you tube sunete de cucuvea —— (hm, cred că fac ca niște cucuvele pasive)
• youtube cluj coaie —— (poate coaie arzânde)

Ok, well, lista e mult mai lungă decât mă așteptam, și și așa am sărit peste unele cu “Când mai vine Cradle Of Filth în România” and stuff de genu… sau “tricou Moonspell”. Sunt chiar fascinat de… în câte queryuri dubioase se poate ajunge pe un blog… d’apăi dacă postam în engleză?

Se pare că cam așa stă treaca cu browserele [p.s. scuzați bugul, dar nu am reușit să îl fac să scoată spațiul ăla de acolo!!!]:

Uimitor! Pare-se că blogu’ meu e genu’ pe care nu intră oameni de-ăia care folosesc Internet Shitplorer. Din păcate, lumea încă nu folosește predominant browserul corect. Lasă, o să creșteți și voi mari și o să fiți mai înțelepți.

Cam atât mi s-a părut interesant de pe Google Analytics…

Amu’ să văd și eu… Posturile cu cele mai multe commenturi:

1. Ăsta (“useless”) (ironic nu?) – 13
2. Ăsta (“postare pascală”) – 10
3. Multe la egalitate cu 8, nu le mai scriu că mi-e lene.

Well, ajunge cu statistici. Să ne bucurăm și noi că hoarta de mămăruțe a fost oprită și că din acest motiv, încă mai trăim să putem abera pe bloguri, sau să citim ce porcării scriu unii oameni când se plictisesc.

Până atunci, să îi urăm La Mulți Ani, și să sărbătorim cu multă bere.

Cheers,

thine TRV-ly

Chr aka thedarkdream!

Și nu uitați:

• Aeon Sun (tre’ să fac alt profil da’ mi-e lene)
• Onionhead

Pinguinii isterici, viezurii ciufuliți, mămăruțele (moarte), vulturii pasivi, eu, Gheorghe (prietenul meu imaginar) și Grigore (prietenul lui Gheorghe imaginar) vă binecuvântează, și speră să vă vadă prin a noastră biserică (O puteți găsi în curând).

Cheers (again!)

You will be assimilated. [ voiam să am justificare să pun tag-ul “BORG” ]

Iaca, sunt recent trezit, și m-am plantat rapid la calculator, să vă relatez ultimul vis pe care l-am avut, până nu-l uit. Este unul extrem de dubios, de-aia mi se pare atât de interesant să vă povestesc și vouă. (Oricum nu îmi amintesc tot, dar cât mai reușesc)

Se face că mă uitam pe Google Maps la harta Sibiului, și când mă uitam la strada Velceanu, ieșirea dinspre Ștrandului nu era trecută.

Apoi, într-o zi care a urmat acestui eveniment, mă duceam la bunul meu prieten, Scârbă. Și când eram prin zona străzii Ștrandului, (weird: de obicei nu merg pe acolo, că ocolesc), văd că în dreapta mea este foarte multă apă. Merg un pic, cumva observ că podul dintre strada Ștrandului și Velceanu a fost dărâmat (DA!). Totul a fost pregătit să se construiască portul.

M-am uitat în spate, vedeam cum feribotul pleca de la capătul străzii Velceanu, înspre inima cartierului Ștrand.

Cu toate acestea, puteam merge pe iarbă, urcând dealul, de pe care se vedea casa de lângă casa destinație. M-am bucurat, că măcar am găsit-o – doar nu știam că nu mai există podul, drumul meu vechi!

Ei, și când mă apropiu de casa lui, mă trezesc că zona era plină de câini. Majoritatea mă ignorau, treceam printre ei ca și când nu m-ar fi văzut (Half-Life: /notarget). Însă, una dintre javre vine spre mine. Mă întorc, mă răstesc (știu că doar câinii sunt lași și fug repede dacă te iei de ei). Dar acesta nu a cedat. Se apropie de mine, și când văd că este foarte aproape, dau “SAVE AND EXIT”.

Ei, dar eu știam că sunt câini mulți prin zonă, deoarece îmi aminteam clar cum Scârbă mi-a povestit că a fost atacat și el o dată de câini și că nu a putut scăpa doar dând save and exit; și că a doua dată a reușit să își croiască drum printre ei cu spada.

Apoi discutam că data viitoare trebuie să merg la el prin cealaltă parte, nu dinspre Ștrandului. Dar știam că pe acolo vara e plin de câini, și mă gândeam că vara voi avea nevoie întotdeauna să îmi iau sabia pentru a avea o călătorie cu succes.

Interesant, nu? Acum, să fac niște side comments:

• Cei din Sibiu știți bine că nu există nici măcar un râu în zona Velceanu, d-apăi un pod
• Save and Exit se dă în Diablo II când ieși, și de obicei ești forțat pe dificultăți mari să ieși să nu mori
• pe Google Maps mă uitam doar la străzi, nu la vederea din Satelit
• E ciudat că deși trebea un feribot să ajungi până pe acea stradă, totuși, eu am reușit să merg pe jos
• De obicei merg la el din partea cealaltă a străzii Velceanu, nu dinspre Ștrandului
• Vara nu sunt câini pe acea stradă. (Și sper să nu cobesc)

Interesant, nu?

Mult-asteptatul album de la trupa Uruguayana Priest Of Shaorma va captiva orice fan invechit de-al trupei, si in acelasi timp va aduce acestei trupe un colectiv enorm de fani noi. Productia lui foarte clara, desi in acelasi timp ca din fundul ultimei grote, facute de producatorul roman Grigore Bolochietroiu, face albumul mult mai usor de ascultat si agreat decat albumele precedente.

Intro-ul de 3 minute incepe cu niste urlete distante, urmate de o gramada de onomatopee care te duc cu mintea la o hoarda de animale paroase, mici, care te alearga prin pesteri. Cand intra tobele, cu blast-beat-uri din greu, este imposibil sa nu simti ca ai nevoia sa sari pe geamul pesterii… a, de fapt este geamul de la apartament.

A doua melodie, A Snack With The Zookeeper, continua intro-ul in acelasi ritm brutal, peste care intra chitarele extrem de reusite compuse de chitaristul trupei, Zombie Pancakius. Complexitatea riffului intra in contrast cu urmatoarea parte, care te provoaca la a-ti imagina cum te plimbi prin o grota inconjurat de balene pe uscat.

De remarcat sunt vocile, solistul trupei facand un duet perfect cu gaina lui – o noua aditie in trupa pentru acest album. Versurile sunt in tema melodiei, preferatele mele din aceasta melodie sunt:

Hiding behind a wall of worms
The zombies trip and drown
In the river of Intestinal Eternity
Where the zookeeper bathes!

versuri perfect interpretate in duet, gaina nu ratand nici un cuvant.

Incet incet, ajungem la a treia melodie, care nu se remarca prea mult, decat prin monotonie. Priest Of Shaorma ne arata ca nici un chitarist nu are nevoei de mai mult de 2 note pentru a canta cel mai brutal metal posibil! Acompaniamentul de harpa si tulnic intra armonios pe la jumatatea melodiei, dar este prea scurt pentru a fi interesant.

A patra melodie e cea mai lunga melodie de pe album, si pe departe cea mai epica. Ajungand la peste 11 minute (cum rar o trupa din acest stil reuseste), melodia ne poarta prin o zona dezafectata, vazuta dintr-un autobuz cu geamurile sparte, care incepe sa fie infestat de zombies care arunca cu Shaorme dintre coaste. Spre sfarsit, melodia suna aproape ca o balada Death, prinzand perfect tristetea emanata de asa un peisaj apocaliptic.

A 5-a melodie este un interlude de tobe + bass + gaina, cotcodacelile sunt perfect ritmice si iti dau fiori pe sira spinarii. Niciodata nu o sa gasesti o gaina atat de pasionala in o trupa de death metal; este imposibil de descris, trebuie neaparat sa ascultati aceasta meolodie pentru a intelege.

Apoi urmeaza o melodie mai death/doom, intitulata Infernal Evening with the Butcher’s Wife, o melodie despre o poveste foarte trista. Pe la jumatatea melodiei, putem auzi niste lovituri de topor in pereti, si de acolo melodia incepe sa fie cu adevarat buna: 180 bpm este indeajuns pentru a multumi orice deather adevarat. Cele doua chitare in armonie imi amintesc de melodia Your Anus in Formol de pe albumul de debut al trupei, un pasaj extrem de melodic dar cu adevarat turbat. Finalul este ca un zid de beton; ideea de a termina brusc aceasta melodie este foarte binevenita, pentru ca o data ce te-ai obisnuit cu ritmii fiorosi ai melodiei, senzatia de liniste este extrem de dureroasa.

Aceasta durere este perfect continuata in urmatoarea melodie, An Axe for your Grandmother. Versurile povestesc despre ucidere, canibalism si despre constructia unui castel din organele ramase. Chitarele continua stilul brutal, si in aceasta melodie, din cand in cand, isi face gaina aparitia in anumite momente de pauza, dadnd startul urmatorului riff venit din topor!

Melodia a 8-a se numeste Babies Packed in 250g Bags, si incepe cu o scena foarte horror in care un calaret urmareste victimele sale. Apoi intra incet un solo pe pian, ducandu-ne in riff-ul memorabil al acestei piese, pe baza caruia este construita intreaga melodia (multe variatii, fiecare cu un sunet aparte – foarte bine lucrat). Este unul din cele mai interesante pasaje de chitara de pe acest album.

Urmeaza melodia a 9-a, care nu se poate lauda cu nimic nou fata de restul albumului; poate doar senzatia de goliciune pe care ti-o da corul de gaini care parca stiu ca vor fi decapitate.

Ultima melodie de pe acest album, exceptand outro-ul, este, din nou, una foarte bine gandita. Incepe cu un cor gregorian, dar foarte repede intrerupta de un wall of sound: tobe, chitare, bass si un death growl foarte agresiv. Aceasta melodie se evidentiaza prin contrastele intre pasale consecutive, cat prin vocile clean pe care rar le auzim pe acest album. Spre final, simtim ca am iesit din pesteri / pivnite, dar ca o hoarda de cai death-eri ne urmaresc, cu o groaznica sete de sange.

Membrii trupei au declarat intr-un interviu ca outro-ul a fost inregistrat la o ferma. Incepe cu un sunet de tractor care trece pe langa noi, si apoi incep niste clape care dau o tenta epica intregii melodii. Chitarele acompaniaza anumite onomatopee, facand niste armonii perfecte; este un mod foarte bun de a incheia acest album glorios.

A se remarca in intregul album claritatea, tehnica chitaristilor si conditia fizica a tobosarului. La fel de mult merit are si basistul trupei, care a facut lectii private de canto cu gaina de la voce (pe care el a denumit-o Agun’a’batatu, desi restul membrilor nu au fost multumiti). Un album excelent, si definitiv una din cele mai reusite release-uri de death metal din acest an.

Tracklist:
1. Shadows of the Sewer Worm
2. A Snack With The Zookeeper
3. Worms Up Your…
4. Ruins and Zombies
5. White in the Chickenhole
6. Infernal Evening With The Butcher’s Wife
7. An Axe For Your Grandmother
8. Babies Packed in 250g Bags
9. Endless Taste of the Beheaded
10. Your Present, a Chainsaw
11. Four-headed Monsters with Hatchets

Nota: 97 / 100
Reviewed by: thedarkdream

Uite, m-am intors de la mare. A fost soare, vreme frumoasa, a plouat doar un pic. Ne-am innegrit, am facut poze, am tzopait, am ramas socati sa auzim Pursuit of Vikings in White Horse, am jucat Ping-Pong, am mers in vama, am avut un numar mare de omizi in cort, am cheltuit o gramada de bani, pisicile gazdei mi-au zgariat cortul, a curs berea foarte rapid, am cunoscut ceva oameni noi, am asistat la niste rasarituri (doar 2, din pacate, poate mai multe la anu`). Am racit ca naiba… hm. Cam atat de spus pe moment.

Uite ca a trecut si a doua zi de Artmania. Asteptam cu nerabdare sa vad inca o data Nightwish, atata curiozitate sa vad cum suna cu tipa asta noua.

Ziua a inceput cu Subscribe, o trupa maghiara care au facut un show destul de dragut (pacat ca nu eram in cea mai buna stare sa ii pot vedea si sa tzopai pe muzica lor). Mai multe nu pot spune, este un fel de metalcore combinat cu o gramada de stiluri… all ok.

Pain am ratat, pacat; eram curios sa vad si eu ce parere as fi avut despre ei, oricum habar nu am de muzica lor…

Si am ajuns exact in timp sa vad… Nightwish! Intro-ul a fost mai sec (nici unul nu l-a depasit pe cel din .ro din 2004). Si incepe prima melodie. Totul ok… la unele melodii am observat cum Annette o cam da in balarii, si ce m-a suprins: nu doar pe melodiile Tarjei (asta inteleg… e greu sa canti perfect melodiile altora), dar pana si pe meoldiile ei. Pai daca nu e in stare sa cante propriile melodii live, eu ce sa inteleg?

Sunetul a fost un pic cam prost. Nu s-a comparat cu claritatea de la My Dying Bride sau Opeth. Chitara se auzea doar din cand in cand, clapele la fel… Vocea lui Marco de multe ori nu se auzea deloc in timp ce canta… well. Mult sub asteptarile mele, mai ales dupa realizarea din Bucuresti din 2005 unde a fost un sunet perfect.

Efecte pirotehnice.. well, a fost dragut, a dat atmosfera, desi in timpul melodiei Dark Chest Of Wonders erau niste artificii care, desi erau perfect sincronizate pe ritm (Bravo!), dupa ce a fost aceeasi chestie de vreo 3-4 ori a inceput sa devina un fel de kitch. [parerea mea].

Setlist:

7 days to the wolves
ever dream
the siren
wishmaster
romanticide
amaranth
the poet and the pendulum
nemo
sahara
dead boy’s poem
The Escapist
dark chest of wonders
wish i had an angel

A se observa ca de pe setlist lipseste Ghost Love Score… Nu stiu, au cantat MULT sub cat au trebuit sa cante, cu cel putin 20 minute mai putin decat erau in program. No idea why…

Well, a fost o ArtMania destul de reusita; nu stiu daca sa spun ca festivalul a fost mai bun ca in 2007, desi tind spre raspunsul ‘da’.

Uite, tocmai m-am intors si eu de la concertul Artmania… prima zi.

Am intrat, am observat ca berea se lua cu jetoane [cam penal!]. Si ca un jeton pt o bere era 5 lei [wtf, parca as fi in locurile alea f scumpe din sibiu, dar probabil acolo baga mai putina apa!].

Am mers la CD-uri. Dupa ce am examinat atenti lista, am plecat inspre scena asteptand cu nerabdare inceputul… TRISTANIA!

Si a inceput. Prima melodie. A doua. A treia…

Solista nu inceta din a ma dezamagi. Atat de jalnic. Adica, am vazut liveuri, stiam ca e praf… dar totusi? Singurele melodii care mi-au placut au fost cele in care tipa asta nu a prea cantat… Ce sa faci, Tristania a ajuns o trupa extrem de jalnica fata de ce a fost cu cativa ani in urma. Vor muzica cu energie… pierd tot ce a insemnat Tristania pana recent. Nu e de mirare ca a plecat Vibeke; daca asa vroiau ceilalti ajunga muzica lor… bravo ei ca a plecat.

Setlist-ul a fost urmatorul (daca nu ma inseala memoria):

World Of Glass
The Emerald Piper
Shadowman
Beyond The Veil
Mercyside
The Wretched
Angellore
Libre
Sacrilege
Down

Ce pot sa zic. Sincer. singurele melodii care or sunat bine au fost The Wretched si Sacrilege. Restu… aoleu. Down a fost ruinata complet. Beyond the Veil a suferit o taiere a partilor mai interesante. Mercyside e prea procesata pe album sa semene live. Libre… plm. reconstruita dejaba.

Interesant e ca au cantat o melodie de pe urmatorul album. Aceasta este The Emerald Piper. Sincer, e un fel de “Tristania tries to be Lacuna Coil”, and FFS, NU LE IESE!!! Nu se potriveste. Riffuri simple si comerciale, vocea tipei jalnica…

Inca un lucru de spus este ca Oesten a fost inlocuit in acest concert de Kjetil Nordhus. Foarte buna alegere, o voce care se potriveste bine pe muzica, intra bine in atmosfera. Tipu` asta a facut tot concertul. 🙂

P.S. Noi ne gandeam sa facem un banner mare pe care sa scrie ‘Get a new singer!’… bine, trebuia sa spunem clar ca e vorba de Mariangela. Pacat ca nu am facut asta; ar fi meritat. Desi probabil nu am fi putut intra cu asa ceva in incinta 🙂

….. ok, s-a terminat tristania [thank god, nu imi mai f*te tipa aia simtu` auditiv!]

My Dying Bride… Ce sa spun. Geniali. Pacat ca or insistat f mult pe albumul nou. Mi-au placut extrem de mult, sonorizarea a fost geniala… not much to say, poate in un later edit. Setlist-ul a fost urmatorul:

Fall With Me
Bring Me Victory
From Darkest Skies
[ The Thrash Of The Naked Limbs ] ?
And I Walk With Them
Turn Loose The Swans
She Is The Dark
Santuario Di Sangue
The Cry Of Mankind
My Body, A Funeral

[Did I do any mistakes?]

[ordinea nu a fost neaparat asta]

Apoi, pauza, bere, buda… si incet incet am ajuns la momentul Opeth.

Sincer, aveam asteptari mult mai mari de la ei. Este, intr-adevar o parere persoanala, dar sincer… eu m-am plictistit destul de rau. Mi-au placut, cat de cat, cateva din melodiile pe care le-au cantat [Adica: Heir Apparent, The Leper Affinity, Demon Of The Fall]. Dar restul… nu stiu, mie mi s-a parut ca acest concert a fost plin de monotonie.

Evident, e o parere persoana; nu sunt fan. Tot respectul,  sunt meseriasi, tehnici, stiu ce fac. Dar nu e pe gustu’ meu. Sunt convins ca a fost un concert foarte reusit; sonorizare excelenta… ce poti sa vrei mai mult?

[LE: Opeth au fost haiosi la replicile dintre melodii. Like, “The next song is a very old song. You’ll probably hate it, but we’ll play it anyway.”…

Alta replica de remarcat a fost o prietena care si-a exprimat parerea: “Astia n-au buton de stop!!”]

Apoi am mers prin oras sa cautam BERE… si pan` la urma, am dat de astia din Tristania si Opeth… am facut ceva poze… apoi iar BERE… si uite, acum scriu chestia asta, pe la 4:43 am…

Asteptam sa vedem ce mai editez maine din acest review, si sa dau un review pe masura concertului Nightwish de maine 🙂