Ultimul examen din cadrul facultății…

Și uite că astăzi am susținut ultimul examen din facultate (bine, cu excepția licenței – care este o altă mâncare de… pește). Și dacă tot este ultimul, măcar să fie ceva deosebit, să nu îl dau uitării așa ușor.

Ceea ce este foarte probabil. Pentru că azi, cum dormeam așa de vreo câteva ore (păi ora de culcare e 4, nu?)… la 8 îmi sună telefonul. Și colegu’ în cauză spune (nu mai știu ce o zis că dormeam, dar reformulăm):
“Bă, ești în sală?”
Eu: “Ce sală?”
El: “Păi la examen.”
Eu: “AZI??? FUCK, AM UITAT!!!”
El: “Și eu care voiam să mai tragi un pic de timp că întârziu…”

Atunci mă duc și eu să o anunț p-a mea mamă că acu 10 minute mi-a început un examen. Și aflu că azi, totuși, e joi. Și mă calmez brusc, că doar examenul e vineri. Vineri, 26. Și îl sun înapoi pe coleg să zic că merge degeaba, când îmi dau seama: Shit. 26 e joi, nu vineri. Chiar am examen 🙂

Și am ajuns eu la examen pe la și jumătate, făr să mă pregătesc (noroc că am ceva cunoștințe în domeniu, și am ce scrie). Oricum, probabil a fost mama mai crizată decât mine.

Numa’ bine că mai este și ultimul examen din cadrul acestor 4 ani de facultate. Măcar nu o să uit această dimineață.

P.S. Acesta este al 2lea examen semestrul ăsta în care ajung după foarte puține ore de somn. Cred că încep să mă obișnuiesc să dau randament și în condiții de somn.

Întuneric…

Neața! Iote, să vă povestesc ultima mea întâmplare!!

Uite, acum mergeam încet spre casă!!! Așa pe la vo’ 3 noaptea. Și ce observ io???… O mare parte din străzi nu erau luminate. De fapt, din ce observam… exact străzile pe care merg eu spre casă (din acel loc în care eram plasat în momentul despre care se vorbește).

Și merg eu pe una din aceste străzi misterioase… și brusc! Se aud in fața mea o droaie (hoardă… pt cei care au jocat heroes probabil era “Throng”) de câini.

Ce să fac???… when darkness prevails… mă gândeam că o iau pe următoarea stradă paralelă (doar era aceeași distanță)… dar… din fericire… (ne)… și acea stradă era împânzită de animalele ăstea pe care o grămadă de cunoștiințe de-ale mele le iubesc. Așa că am ales următoarea… și tot așa…

Sibiul stătea fără curent, când eu voiam să merg acasă să ajung cât mai repede… că doar ziua următoare mă trezeam repede să îmi fac buletin. Și iaca, așa am ocolit eu vreo juma’ de oră, din motive de RENEL (sau CONEL [sau ELECTRICA {sau the Protoss army of electricity keepers, pt viitor}]) să ajung acasă cât mai rapid.

Thank you, dear dog lovers. I appreciate you so much. Să vă văd pe voi mergând prin acea droaie de javre în acea noapte.