Totul se scurge inspre negura. Incet, incet, totul tinde sa devina una cu eterul, printre zidurile de beton ale cucuvelelor…
Something is wrong. Who can find the true meaning? Limita intre realitate si acest abis este tot mai subtire, slowly they will become one.
now playing: Ayreon – Age Of Shadows 🙂
Star Trek: Voyager este cea mai buna serie din Star Trek. De fapt, este la egalitate cu Star Trek: The Next Generation… ca poveste and ideas, dar cu grafica mai buna. Hail!
Exact cum viezurii au un grad mai mare decat Pinguinii. Niciodata aceste pasari nezburatoare nu vor putea birui eterna conducere a rozatoarelor CIUFULITE!!!
etc.
p.s. pariu ca macar 30% din voi ati incercat sa dati clic pe ‘ciufulite’. Cei care au citit acest paragraf inainte de a da clic nu se pun. Fiti sinceri.
p.s.s. as cere commenturi, dar stiu ca veti spune ca sunt un om disperat dupa comments. Ceea ce sunt, mwhahaha!!!! (LOL 4 U, LOL 4 ME – adica, wtf? Sa fim seriosi!)
p.s.s.s. Cititi urmatorul post, MERITA! Ca doar de-aia l-am scris. Prima data in cateva luni cand am avut o idee buna!
Mult-asteptatul album de la trupa Uruguayana Priest Of Shaorma va captiva orice fan invechit de-al trupei, si in acelasi timp va aduce acestei trupe un colectiv enorm de fani noi. Productia lui foarte clara, desi in acelasi timp ca din fundul ultimei grote, facute de producatorul roman Grigore Bolochietroiu, face albumul mult mai usor de ascultat si agreat decat albumele precedente.
Intro-ul de 3 minute incepe cu niste urlete distante, urmate de o gramada de onomatopee care te duc cu mintea la o hoarda de animale paroase, mici, care te alearga prin pesteri. Cand intra tobele, cu blast-beat-uri din greu, este imposibil sa nu simti ca ai nevoia sa sari pe geamul pesterii… a, de fapt este geamul de la apartament.
A doua melodie, A Snack With The Zookeeper, continua intro-ul in acelasi ritm brutal, peste care intra chitarele extrem de reusite compuse de chitaristul trupei, Zombie Pancakius. Complexitatea riffului intra in contrast cu urmatoarea parte, care te provoaca la a-ti imagina cum te plimbi prin o grota inconjurat de balene pe uscat.
De remarcat sunt vocile, solistul trupei facand un duet perfect cu gaina lui – o noua aditie in trupa pentru acest album. Versurile sunt in tema melodiei, preferatele mele din aceasta melodie sunt:
Hiding behind a wall of worms
The zombies trip and drown
In the river of Intestinal Eternity
Where the zookeeper bathes!
versuri perfect interpretate in duet, gaina nu ratand nici un cuvant.
Incet incet, ajungem la a treia melodie, care nu se remarca prea mult, decat prin monotonie. Priest Of Shaorma ne arata ca nici un chitarist nu are nevoei de mai mult de 2 note pentru a canta cel mai brutal metal posibil! Acompaniamentul de harpa si tulnic intra armonios pe la jumatatea melodiei, dar este prea scurt pentru a fi interesant.
A patra melodie e cea mai lunga melodie de pe album, si pe departe cea mai epica. Ajungand la peste 11 minute (cum rar o trupa din acest stil reuseste), melodia ne poarta prin o zona dezafectata, vazuta dintr-un autobuz cu geamurile sparte, care incepe sa fie infestat de zombies care arunca cu Shaorme dintre coaste. Spre sfarsit, melodia suna aproape ca o balada Death, prinzand perfect tristetea emanata de asa un peisaj apocaliptic.
A 5-a melodie este un interlude de tobe + bass + gaina, cotcodacelile sunt perfect ritmice si iti dau fiori pe sira spinarii. Niciodata nu o sa gasesti o gaina atat de pasionala in o trupa de death metal; este imposibil de descris, trebuie neaparat sa ascultati aceasta meolodie pentru a intelege.
Apoi urmeaza o melodie mai death/doom, intitulata Infernal Evening with the Butcher’s Wife, o melodie despre o poveste foarte trista. Pe la jumatatea melodiei, putem auzi niste lovituri de topor in pereti, si de acolo melodia incepe sa fie cu adevarat buna: 180 bpm este indeajuns pentru a multumi orice deather adevarat. Cele doua chitare in armonie imi amintesc de melodia Your Anus in Formol de pe albumul de debut al trupei, un pasaj extrem de melodic dar cu adevarat turbat. Finalul este ca un zid de beton; ideea de a termina brusc aceasta melodie este foarte binevenita, pentru ca o data ce te-ai obisnuit cu ritmii fiorosi ai melodiei, senzatia de liniste este extrem de dureroasa.
Aceasta durere este perfect continuata in urmatoarea melodie, An Axe for your Grandmother. Versurile povestesc despre ucidere, canibalism si despre constructia unui castel din organele ramase. Chitarele continua stilul brutal, si in aceasta melodie, din cand in cand, isi face gaina aparitia in anumite momente de pauza, dadnd startul urmatorului riff venit din topor!
Melodia a 8-a se numeste Babies Packed in 250g Bags, si incepe cu o scena foarte horror in care un calaret urmareste victimele sale. Apoi intra incet un solo pe pian, ducandu-ne in riff-ul memorabil al acestei piese, pe baza caruia este construita intreaga melodia (multe variatii, fiecare cu un sunet aparte – foarte bine lucrat). Este unul din cele mai interesante pasaje de chitara de pe acest album.
Urmeaza melodia a 9-a, care nu se poate lauda cu nimic nou fata de restul albumului; poate doar senzatia de goliciune pe care ti-o da corul de gaini care parca stiu ca vor fi decapitate.
Ultima melodie de pe acest album, exceptand outro-ul, este, din nou, una foarte bine gandita. Incepe cu un cor gregorian, dar foarte repede intrerupta de un wall of sound: tobe, chitare, bass si un death growl foarte agresiv. Aceasta melodie se evidentiaza prin contrastele intre pasale consecutive, cat prin vocile clean pe care rar le auzim pe acest album. Spre final, simtim ca am iesit din pesteri / pivnite, dar ca o hoarda de cai death-eri ne urmaresc, cu o groaznica sete de sange.
Membrii trupei au declarat intr-un interviu ca outro-ul a fost inregistrat la o ferma. Incepe cu un sunet de tractor care trece pe langa noi, si apoi incep niste clape care dau o tenta epica intregii melodii. Chitarele acompaniaza anumite onomatopee, facand niste armonii perfecte; este un mod foarte bun de a incheia acest album glorios.
A se remarca in intregul album claritatea, tehnica chitaristilor si conditia fizica a tobosarului. La fel de mult merit are si basistul trupei, care a facut lectii private de canto cu gaina de la voce (pe care el a denumit-o Agun’a’batatu, desi restul membrilor nu au fost multumiti). Un album excelent, si definitiv una din cele mai reusite release-uri de death metal din acest an.
Tracklist:
1. Shadows of the Sewer Worm
2. A Snack With The Zookeeper
3. Worms Up Your…
4. Ruins and Zombies
5. White in the Chickenhole
6. Infernal Evening With The Butcher’s Wife
7. An Axe For Your Grandmother
8. Babies Packed in 250g Bags
9. Endless Taste of the Beheaded
10. Your Present, a Chainsaw
11. Four-headed Monsters with Hatchets
Nota: 97 / 100
Reviewed by: thedarkdream
Nu iar!
Ce s-a intamplat? S-a surpat. Eterul a doborat misticele valori are vrajmasilor nostri. S-au inecat in marea Porcarie, si-au trimis sufletele spre pieire din cauze complet irelevante! [ mai irelevante decat commenturile lui kolcs ].
Teroristii au limpezie apele Raului Sanatatii cu mitralierele lor infundate. Atat de limpezi s-au facut fluviile incat acest post a ajuns sa aiba mai multa logica decat cel anterior!
Ora de franceza ne asteapta. Fruntasa ne va primi cu veselie pe toti, in afara de acel element perturbabil. Insa stim ca el se va folosi de Gaina Stelara pentru a-i castiga ignoranta Fruntasei, si the fun-o-meter will go NUTZ!!!!
LE: Last paragraph failed.
Trei valuri se plimbau pe sub cioara bleaga de langa Basescu. Niciodata nu a fost atat de verde, indeajuns de mirific pentru a sublima etherul acestei tastaturi!
Ploaia incepu sa cante la Mandolina un monitor triunghic, dar cercurile de apostroafe s-au umplut de stejari si de lebede. Nu as fi crezut ca Pepsi merge atat de repede pe bicicleta, pana cand s-a oprit ploaia dintre cotetele porcilor. Jale, jale ne umple paharele de castron, irelevant mananca guvizii in acest teleportor frantuzesc!
Insa ariciul nu s-a lasat; berea nu s-a ingropat in abisul tacerii! In Art Cafe am plonjat cu strutii, pana cand gletul s-a uscat in pod. Frigiderele danseaza pe pereti, insa noi suntem multumiti! Pentru ca stim ca este ultima noastra sansa de a pedala la umbrela viitorului.
Entropia s-a facut tot mai verde, deoarece s-a departat de o entitate spirituala Roz din jurul grajdului nostru. Lacrimile crapa cartoanele electronice din anusul universului, insa speranta nu este pierduta… pentru ca unitatea de masura a paparadei este Venusul.
Holy shitting penguinz, y’all!
[da. Sunt doua titluri.]
Mai, meream eu azi pe strada inspre casa, si am observat… ceva care imi parea, sincer, destul de cunoscut. Latrau caini… In departare, asurzitorul sunet al javrelor din cartierul meu se reflecta… clar… spunand: “Woof! Woof! Woof! …Â Woof! Woof! Woof! …Â Woof! Woof! Woof! …”…
WTF? Am observat ca tot timpul latra de 3 ori si apoi fac pauza. Inseamna ca au un script fix. Cand trigger-ul de latrare se activeaza, fac exact aceeasi actiune: “Woof. Woof. Woof.” Adica latra de 3x.
Daca triggerul se activeaza intr-una, ies o gramada de siruri de 3 latraturi. E foarte scripted, ca aproape toata lumea pe care o vedem noi (desi nu o intelegem pe deplin).
Si cum ascultam sirul de latraturi scriptate, am inceput (ca orice om de-al muzicii) sa simt latraturile pe un anumit ritm. Si imi parea atat de cunoscut. Cred ca, in subconstient, am ascultat prea mult heavy metal (nu recunosteam melodii, doar ritmi – prea mult RnB => prea mult Man[elo]war… si asa, simteam acele trei latraturi… pe un ritm!!! (L-as baga in guitar pro… dar mi-e lene; mai bine il scriu aici, in pasi constanti:
Woof! (h) Woof (h) Woof (h) (snare) (h) Woof! (h) Woof (h) Woof /snare(rapid) (h) (snare) (h)…
Da, destul de simplu. H = hi-hat.
[cred ca e bun numarul de paranteze. Daca nu e bun, o sa corectez in un L.E.]
Concluzii: Da, cainii scriptati sunt foarte TRV METAL!!!
Na, e septembrie. Inspiratia mea de a scrie pe blog a ajuns la o limita inferioara, asteptam sa inceapa facultatea pentru mai multa inspiratie.
[ Titlul postului duce referire la melodia pe care o ascult – Stream of Passion – Street Spirit (Radiohead Cover).]
[Da, tag-ul acestui post il caracterizeaza.]
Tocmai am primit de veste ca taramul Viezurilor Ciufuliti este, iarasi, atacat de hergheliile de caracatitze conduse de Pinguinul Horus. Am renuntat la stapanirea unor terenuri largi, deoarece nu ne putem dezvalui arma secreta, inca.
Nu e nici o problema, stim clar ca jumatate din pinguinii/viezurii atacatori vor pica in fantana [ Fountain of Eternal Sunshine’s Compression ]. Pe restul ii vom rezolva in viitorul apropiat; niciodata viezurii standard nu ne vor cuceri! Viezurii Ciufuliti sunt mult superiori, si in curand pinguinii vor afla acest lucru… and the will take action!!!
Asta-i buna [click aici].
[Da, nu pot embedui direct poze. Asta e.]