Iaca, tocmai s-a anunțat (pe metalhead) că Moonspell participă la Samfest, în Satu Mare. Adevărul e că în fiecare an mă gândeam să mă duc, că erau trupe interesante, dar de data asta poate chiar am motivație. Să vedem… Totuși i-am mai văzut de două ori. Probabil mă duc dacă e în aer liber (A fost trist în Cluj, spre deosebire de cum se zice pe metalhead).
Măi! Nu am zis că nu mi-a plăcut deloc concertul. Am zis că este mult inferior unui concer Negură Bunget în formula veche, dar sincer, cu toate acestea, a fost un concert acceptabil.
Iaca, am trăit să văd live și noua formulă Negură Bunget, care cică or venit prin Lasermaxx pe la noi să își promoveze albumele noi. Mare turneu, mare!! Și acum am decis să spun și eu părerile mele despre această epică experiență.
Primul lucru de observat a fost că au fost foarte mulți oameni în public – ultimul concert Negură Bunget în Sibiu (în 2006) nu a putut să se bucure de mai mult de vreo 15-20 de spectatori. Mare eșec atunci, chiar mi-a părut rău de ei. Însă acum, chiar au fost ceva oameni, nu știu să aproximez numărul – oricum, acest lucru m-a bucurat. Probabil or vrut mulți să vadă de ce e în stare noua formulă.
Am ajuns și eu pe acolo cu câteva minute înainte să înceapă să cânte The Way Of Purity. După câteva secunde după ce a început concertul, un prieten mi-a spus: “Deja or eșuat”. Avea dreptate. Nu pot aprecia o trupă în care membrii cântă cu măști pe față, și nu orice măști – doar niște saci puși pe față, cu găuri pt ochi – știți voi, așa ca bandiții. Probabil că sunt prea urâți să se arate pe scenă, cine știe?
Muzica lor m-a impresionat prin varietatea notelor împrăștiate prin fiecare melodie: 90% din timp chitara și bassul făceau aceeași notă. (N-am fost atent să văd care… disappointing). Cum e un grindcore/metalcore/whatever (nu mă pricep în zona asta de stiluri) oricum nu avea cum să îmi placă, și nici nu prea are cum să se potrivească cu Negură Bunget. Oricum, au cântat, au trecut…
Kathaarsys au fost, pentru mine, surpriza plăcută a serii. Nu înțelegeam cum pot cu doar 3 membri să scoată un sound atât de plin (deși cred că aveau câte ceva și pe înregistrare). Eu sunt de părere că muzica lor aduce foarte mult a Opeth, doar că pasajele grele nu-s atât death cât black metal. Combinație dubioasă de stiluri, ajung până la jazz – au sunat bine.
Solistul/chitaristul chiar spuneam că are față de Opeth. Și basista, well, dădea o atmosferă foarte ok întregului ‘performance’. Melodii lungi – oricum nu e genul de trupă unde separarea pe melodii să aibă vreo relevanță (citat). Contrastele au fost bine făcute, muzica era complexă (tehnică pe toate cele 3 instrumente). Singurul lucru care nu-mi plăcea era vocea tipului când cânta clean. Suna așa necoios.
După ceva timp, iacă apar și cei de la Negură Bunget pe scenă. De fapt, nu știu dacă îi puteai spune scenă, sau era mai corect “pădure”. Ca să citez un bun prieten, despre stativul de microfon: “Că e din lemn, înțeleg. Că e sculptat românește, înțeleg. Că sunt desenate semne alchimice pe el, eh, hai că merge. Dar ce naiba caută coarnele ălea de cerb, că nu se potrivesc nicicum?”
Sincer, membrii noi s-au integrat în trupa ok. Dar tot degeaba. Soundul este mult mai necoios, solistul nu îți dă fiori când grohăie, pasajele grele nu îți mai dau senzația aceea – nu o pot explica, și nici nu mă chinui. Sonorizarea a avut mici probleme, deseori nu se auzea chitara a doua, și la Hora Soarelui nu se auzea deloc fluierul, deși aGeru’ cânta de zor. Păcat, oricum.
Melodiile noi, de pe Vîrstele Pămîntului, le-au cântat bine. Evident, doar sunt ale lor, sunt ei și pe înregistrare. Cele vechi, well, se descurcă și ei cum pot. Pe mine m-a dezamăgit, totuși.
Cel mai nasol lucru a fost că au de-blackerizat IIII. Or cântat-o diferit, și nu în sensul bun. Chiar nu mergea ce au făcut din melodie… asta e!
În schimb, mi-a plăcut că au cântat A-vînt în abis, acustic, și pe la jumătatea melodiei au trecut la originală. Tranziția a fost ciudată, dar mie mi-a plăcut cum a sunat și după. Melodia chiar le-a ieșit bine.
Ce nu înțeleg eu, de ce zici că promovezi un album dacă cânți doar o melodie de pe el? Ei nu au promovat Măiestritul – logic, doar era cântat de formula veche, și văd că se izolează cât mai mult de acele timpuri. 50% din setlist a fost format din melodii de pe V. P. și acest lucru pe mine nu m-a întântat deloc. Chiar speram la un “Al Locului”, or something…
De ce a fost așa de scurt concertul? Parcă și Kathaarsys au cântat mai mult timp decât Negură. Avem un setlist aici:
Țara de dincolo de negură
Pămînt
Cunoașterea Tăcută
A-vînt în abis (acustic)
Chei De Rouă
Norilor
Arborele Lumii
Hora Soarelui
Dacia Hiperboreană
Bis: IIII
N-am chef să calculez, dar asta abia trece de o oră. Cam puțin când vii cu ideea că ești headliner la turneul tău de promovare. Slab, again – disappointing.
Nu mai continui, că fac să pară concertul mult mai rău decat a fost. Până la urmă, a sunat acceptabil – doar mult mai greșit decât ar fi trebuit să sune.
Până la concertul DorDeDuh, have fun!
Acum, cum stăteam și cugetam la nemurirea sufletului, mă întrebam: De ce unele episoade din anumite seriale chiar mi-or plăcut, pe când altele nu? Este valabil și cu filme artistice…
Mă gândeam la câteva episoade din Star Trek sau Stargate (le dau exemple pentru singurul motiv că ăstea le-am văzut)… De ce or fost atât de bune?
Dacă chiar mă întreb acest lucru… ajung să mă uit cel puțin o dată la acele episoade (cele care chiar mi s-or părut extrem de bune). Și ce observ?…
Am văzut o dată acel episod. Și cu toate ăstea, când vizionez… încă simt că personajele acelea care știu bine că într-un final or să piardă bătălia… simt că poate există o șansă ca ei să câștige!!! Știu bine cum se termină episodul, dar subconștientul meu așteaptă să se întâmple opusul – ceea ce ar vrea (spera) el să se întâmple.
Nu vă marcheză aceste filme/episoade?…
Nă seara!!! Sunt pe la cursuri și mă plictisesc, așa că o să scriu despre ce voiam să scriu acu’ ceva timp, când nu puteam.
Citeam pe vremuri un articol unde se spunea că utilizatorii internetului își dezvoltă o capacitate de analiză – de a selecta informația utilă din grămada de chestii ce i se dau. Că, de exemplu, când un om intră pe o pagină web, trebuie să găsească bucata aia de text care spune ce caută, și încearcă să ignore reclamele și alte spamuiri cu care este bomardat.
Dar, mă întrebam… Oare această capacitate până la ce nivel ajunge? Eu sunt curios dacă ajută la învățat – de exemplu în cazul facultății. Eu, de exemplu, sunt atent la o mică parte din cursuri, dar îndeajuns încât să pricep cam ce îmi trebuie pentru a înțelege. (Da, e valabil doar la cursurile care mă interesează – în altele scriu posturi pe blog, joc Supaplex, Starcraft, Quake III, Heroes III, râd de oameni pe messenger, fac zgomote ciudate, proiectez arme biologice, omor melci, planific noaptea sângeroasă anti-manele, etc.)
Nu știu, trebuie studiat acest lucru. Până atunci, ne vedem pe internet.
Pentru chitariști (care ascultă My Dying Bride)
Eu, acum câteva luni, mă gândeam să fac un tab la melodia “A Doomed Lover”.
Dar acum văd că chiar nu merită. Nu e o melodie grea ca tehnică, dar ca atmosferă era atât de tare. și se înțelegeau destul de greu notele. Dar am observat că există un tab CORECT la melodia asta:
http://metaltabs.com/my-dying-bride-tabs/
Long live ăla care o tabuit-o. Dacă nu o făcea el, o făceam eu. Asta e.
BRAVO!
Deci, ce bună e Timișoreana.
Mergi în oraș să bei o bere… Iei, evident, ce au. Și culmea – orice ar fi, dacă după acea bere te gândești să îți iei o Timișoreana… ajungi la acea concluzie. (Cel puțin dacă ești ca mine):
Ce bună e Timișoreana!
Tuborg e o bere proastă. Și toate care se fac la aceeași firmă.
Însă, e firma care face și Timișoareana – aia de la Ursus. Ei cică fac… Ursus, Stejar, Timișoreana… AZUGA! (Azuga am băut la Cluj, că na.) Chiar nu se pot compara. Ăștia fac bere bună, și cea mai bună de-a firmei e Timișoreana.
Da. Există bere mai bună ca Timi. Ex. Leffe, etc. Dar, nu poți avea pretenții! Timișoreana RULEZ!
p.s. postu’ ăsta chiar își merită tagu’.
Iaca, a apărut pe internet întreg albumul “Măiestrit”, reînregistrarea lui “Măiastru Sfetnic”. Și cu ocazia unei ascultări integrale a albumului, m-am gândit să fac și eu un riviu.
Nu știu dacă să spun despre fiecare piesă în parte, sau despre tot – probabil voi face un amalgam, așa cum mi se potrivește mie – o grămadă de idei care așteaptă să fie reorganizate.
De când am auzit sample-uri din anumite piese, am rămas cu o părere foarte indecisă – sunetul era foarte ciudat – un pic plin, un pic mai clar, dar cu un ton extrem de diferit față de ce mă așteptam. Simți cum chitarele parcă te lovesc direct în față – într-atât de interesantă este producția – bravo lor că au reușit să facă o producție clară pe niște chitare cu atât gain.
De atunci, abia așteptam să ascult Vremea Locului Sortit în variantă măiestrită. Îmi plăcea foarte mult piesa dinainte, încă de pe Măiastru Sfetnic – singurul cuvânt care îmi vine în cap când mă gândesc la această compoziție este “Coaie”.
Însă când am auzit reînregistrarea, am rămas un pic uimit – tempo-ul a crescut, tobele abia se aud, chtiarele sar în față dar cu un sound foarte coaie-less. Cu toate astea, sună foarte bine melodia – doar că nu e ce mă așteptam. Negură Bunget nu este genul de trupă de la care vrei atâta putere, cât atmosferă – și asta redau aceste noi înregistrări foarte bine.
Apoi, nu am putut să nu observ anumite riff-uri extrem de ciudate – până și pentru ei. Chitare foarte sacadate, ca prin prima melodie de pe album; riff-uri complet atipice pentru black metal (pe la sfârșitul lui Bruiestru)… etc.
Nici În Zvâcnirea Apusului nu m-a încântat chiar atât de mult, deși are niște părți foarte faine.
Următoarele două piese, A-vânt în Abis și Al Locului, în schimb, sunt foarte reușite în noua varianta. Sunetul clar pe strumming-ul continuu al chitarelor sună la locul lui, și vocile complementează perfect sunetul.
Bruiestru, de altfel, este melodia mea preferată din re-înregistrări. Intro-ul (pe care obișnuiau să îl cânte ca intro pt. Cunoașterea Tăcută live) sună excelent – tot ce nu îmi place este trecerea cu fade-in în restul melodiei (Lucru care l-am remarcat încă de pe Măiastru Sfetnic). Micile schimbări de compoziție pe alocuri sunt binevenite (care, de altfel, sunt prezente pe tot albumul).
Cele mai interesante melodii de pe acest album sunt, până la urmă, variantele acustice la A-vânt în Abis și la Plecăciunea Morții. Am observat că este o muzică foarte bună de programare, ajută foarte mult la concentrare – și crează o atmosferă plăcută, întunecată. Dacă stai să le asculți cu atenție, mai că ai închide ochii – și nu de somn. Doar de detașarea de restul lumii, scufundarea în “The everlasting Aether of Doom that covers our universe in …”(sorry, am rămas fără idei de aberat). Oricum, foarte inspirate.
Am observat că la concertul Dordeduh din 24.01.2010 au cântat aceste două piese acustice. Nu mi se pare muzică prea binevenită într-un concert, dar… cine știe, poate dacă eram în public aș fi avut altă părere.
Overall, așteptarea (de vreo 2 ani s-a anunțat, nu?) a meritat pentru unele piese, și pentru altele nu (punctul MEU de vedere). Oricum, merită acordată o grămadă de atenție dacă te interesează muzica mai blackeroasă și de atmosferă.
Dacă aș fi pe metal-archives, cred că i-aș da 92% 🙂
Iaca am ajuns să fac și eu asta. Este prima data când scriu ceva pe aici de la facultate. Dar, sincer să fiu, nu mai am de ales. Simt nevoia să mă plâng de ceva. Și acum, în acest curs, este momentul perfect.
Să spun pe scurt… Nu doar că cursurile ăstea progresează așa lent, și ni se spune la o materie aceeași chestie de un număr ridicat de ori. Dar pe lângă asta, semestru’ ăsta avem încă o chestie interesantă: Două cursuri la care facem aproximativ aceeași chestie. De ce? WHY? M-am săturat, like, what the hell. Încă un pic și încep să urlu.
Așa, m-am întors de la pauza în care chinuiam o persoană chinuibilă. Acum sper că am mai multă inspirație, și nu doar această stare iritată. Dar, dacă mă cujet, am cam scris deja tot.
Am un singur lucru de spus: GET ON WITH IT!!!!
Ia te uită, până și azi când am ieșit de la facultate a trebuit să mă lupt cu decadenții fulgi de zăpadă. Toți sunt “unworthy”, doar sunt entități care cad din cer… și ajung să fie călcate în picioare de noi. De tot felul de oameni – de la cocălari la genii.
M-am săturat. Vreau să îi spun să plece o data. Piei, iarnă! Du-te în Guatemala, și stai acolo ceva vreme!! (Da, nu prea cred că o să vrea să meargă în Guatemala, dar ce conteaza? În cel mai rău caz trimite NULL Pointer Exception.)
Vreau să nu mai trebuiască să iau atâtea haine groase pe mine. Să nu mă mai enervez că iar ajung ud. Să nu mai fie nevoie de bocancii ăia care trebuie să iasă oricum la pensie. Să umble fetele cu mai puține straturi de vestimentație pe ele, că așa e totul mai neinteresant. Să pot să mă întorc acasă la 2-3 noaptea în tricou și să nu îmi fie frig. Să nu se mai facă mucegai pe pereti și să găsim o soluție de a-l preveni. Să fie mai ușoare răcelile. Să mergem la mare! OST Fest! Rammstein!
Da, timpul acesta e greșit. Măcar să mai scăpăm din acestă nefastă umezeală care ne acoperă străzile. Go, Satanize thyself.
Până vremea se corectează, vă urez un vesel “La Mulți Ani” cu ocazia zilei de 16 Martie. Așa simt eu că ar trebui să procedez.