All posts by chr

Darkness… part II

Acum vedeam că… e a doua zi în care merg spre casă și văd că e întuneric. Criza asta chiar ne face să purtăm lanterne… dacă mergem prin oraș noaptea, măcar să consumăm bateriile de la lanternele NOASTRE!…

Și ce observ eu?… deși era întuneric în alt cartier… la mine era acum lumină. Chiar cred că ei acum fac cu rându: azi e hipodromu întunecat, mâine e vasile noroiu… well. Patternul ăsta o să îl observe forțele malefice clădindu-și aleea înspre a ne cuceri. (lol, wtf, bbq, ++dkp).

No, somn ușor pe întuneric. 😀

Darkness…!

Iarăși mă întorceam spre casă de la o bere în Art. Și din poveste în poveste, am ajuns pe strada Mihai Viteazul. Uimit sunt când văd că… well. Strada era complet întunecată.

Mă gândesc… well… cum ziceam acu câteva posturi, poate iarăși nu este lumină în o mică parte a Sibiului. Și așa merg încet spre casă.
Data trecută când m-am întors pe întuneric acasă am observat că măcar pe strada mea (Hipodromului)… well, era măcar o jumate luminată (de la centru până la blocu meu — restu… cover of darkness). Dar… acum nu. Acum era complet întunecată strada mea.

Și mă gândesc…. măcar Milea e luminată. Tot timpul a fost; doar e o stradă importantă (probabil cea mai importantă dpdv al traficului). Iarăși, pe dracu’. De la blocu meu se vede bine strada… și era totul în întuneric.
Mă uit ușor spre zona centrală (că doar o văd, iarăși, bine). Totul era întunecat.

Cred că încet încet, o să ajungem ca pe vremea comunismului, când îmi povestea tata că nu exista lumină pe străzi… de ce să fie? Lumea trebuie să doarmă la ora aia…

Dap. Lumea se duce pe râpă. Toți vom fi cuprinși de un așternut întunecat… al întunericului (cum să fii mai cliche-ic într-o singură frază? mai trebuia ceva cu emo).

Întrebarea mea… este… de ce? De unde a început acest întuneric în orașul culturii?
Aștept păreri / răspunsuri @ comments.

Art Cafe Sibiu se strică?

S-au dus momentele în care stăteam în Art Cafe la o grămadă de whisturi și hearts-uri până la ore de genul 3-4! Unde sunt Coco, Floris, Adriana și alți oameni care țineau Art-ul cât timp mai erau oameni la măcar câteva mese? Duse sunt momentele în care se gândea careva că are chef să stea cu o grămadă de omuleți de-ai Artului până la 6-7 dimineața, închizând porțile Raiului…

În ultimul timp pe la orele 12:30-1:00 suntem anunțați că e ultima comandă – ni se dă “SHOO!!!” rapid, când noi abia ne-am încălzit și suntem pregătiți să mai jucăm încă un Hearts (sau alte jocuri, după caz). Cică ora de închidere e 2.

Acesta nu mai este Art Cafe-ul de altă dată. Different times, different people, different Art Cafe.

We miss you!

Întuneric…

Neața! Iote, să vă povestesc ultima mea întâmplare!!

Uite, acum mergeam încet spre casă!!! Așa pe la vo’ 3 noaptea. Și ce observ io???… O mare parte din străzi nu erau luminate. De fapt, din ce observam… exact străzile pe care merg eu spre casă (din acel loc în care eram plasat în momentul despre care se vorbește).

Și merg eu pe una din aceste străzi misterioase… și brusc! Se aud in fața mea o droaie (hoardă… pt cei care au jocat heroes probabil era “Throng”) de câini.

Ce să fac???… when darkness prevails… mă gândeam că o iau pe următoarea stradă paralelă (doar era aceeași distanță)… dar… din fericire… (ne)… și acea stradă era împânzită de animalele ăstea pe care o grămadă de cunoștiințe de-ale mele le iubesc. Așa că am ales următoarea… și tot așa…

Sibiul stătea fără curent, când eu voiam să merg acasă să ajung cât mai repede… că doar ziua următoare mă trezeam repede să îmi fac buletin. Și iaca, așa am ocolit eu vreo juma’ de oră, din motive de RENEL (sau CONEL [sau ELECTRICA {sau the Protoss army of electricity keepers, pt viitor}]) să ajung acasă cât mai rapid.

Thank you, dear dog lovers. I appreciate you so much. Să vă văd pe voi mergând prin acea droaie de javre în acea noapte.

Samfest, Day 3: Moonspell

Hello! Iaca că tocmai m-am întors de la călătoria noastră de vreo 2 zile. Am ajuns și la Satu Mare, am revăzut Moonspell, am mai frecat un pic menta prin Kolozsvar… Toate bune si frumoase!

Am ajuns și noi în Cluj vineri spre sară, am fost la o scurtă umbră (dezamăgiți am fost de muzica neinteresant de industrială) pentru a savura un mic Absinth (păcat că eram singurul de la masa capabil să înțeleagă cât de tare poate fi acea băutură…). Dar cum umbra se închide repede, repede am plecat. Plimbați din loc în loc (care nu ne-au atras), am ajuns în Hard Club unde mi-am delectat papilele gustative (pt lichide) cu niște Azuga. Am mai dat din cap o țâr’ pe acolo (IAR repet: păcat că nu aveam cu cine).
Apoi am zis să mergem și noi să dormim, că ziua următoare ar fi fost o zi lungă (de vrep 36 de ore așa)… Dar evident că nici acolo n-am reușit să dormim imediat, ce să faci.
Oricum, am aflat că majoritatea lumii care zicea că vine, s-a decis așa în ultimul moment că ce frumos ar fi să nu mai vină. Așa că am rămas din păcate doar doi oameni… Asta este, ce să-i faci! Am purces înspre Satu Mare cu un autobuz la care îi tot murea sistemul de climatizarea (cică calculatorul care gestiona climatizarea tot crăpa și trebea resetat – și pt aia trebuia să oprească autobuzul).
Ajunși în Sat, îl rugăm pe șofer să ne lase aproape de centru. Ne plimbăm noi pe un pod mare peste Someș, întrebându-ne dacă, oare, Someșul este tot timpul așa mare???… sau erau și pe acolo inundații.. 🙂
Centrul mi s-a părut frumos în Satu Mare, adică… deși era cam pustiu pe strada sâmbătă la amiaz, erau multe spații verzi, parcuri, etc. Am găsit un restaurant (Pizzeria Ali Baba :D) care dădea mâncare bună și la prețuri chiar ok (mind me: chiar foarte bună a fost!). Și acolo am băut un Heineken, pentru că în Satu Mare îmi permit așa ceva, nu ca în Sibiu. Ăia au prețuri mai corecte.
Și după ce am întrebat o grămadă de unguri de unde luăm autobuzul nr. 9 (unguri care de-altfel erau foarte de treabă, chiar erau dispuși să ne ajute)… ajungem în stație. Când vine autobuzul nr. 12, ni se zice că Intrați!!! Că 9-le nu mai vine. Așa și facem. (Erau vreo 20-25 de roacheri care așteptau 9-le pentru a ajunge la Samfest, evident). Și de acolo, în fiecare stație ieșeau câțiva și urlau: Treceți în ăsta că 9-le nu mai circulă!!!. Era amuzant.
Am ajuns la Samfest!!! După ce a trebuit să mă despart de dragul meu Schweppes ( 🙁 ) am ajuns pe la standurile cu merchandise. Nu am găsit nimic să mă tenteze, din păcate. Și încet, după ce am luat și o bere, au început concertele.
Prima trupă, Crash… Am observat din prima că parcă erau tăiate înaltele de pe toate instrumentele, suna un pic ciudat. În special cinelele. Oricum, ăștia au cântat vreo 3 covere Metallica (For Whom The Bell Tolls, Fade To Black, Seek & Destroy) (pe care le-au executat destul de bine, mie mi s-a părut că au sunat chiar ok), și câteva compoziții proprii, cu versuri în română despre care, well, nu poți spune că au fost prea profunde. A fost ok, știi cum se zice: “Merge”.
A doua trupă, Aim… Very weird style. Aveau un basist care pare-se că a făcut o grămadă de jazz – cam bassu era instrumentul care ducea melodiile. Era un stil un pic progresiv – nu prea metal – nu stiu sa descriu, oricum. Nu pot zice că am fost prea impresionat de stilul lor (chiar dacă ca tehnică și compoziție erau chestii interesante). Am remarcat foarte mult melodia “Gălăgie”, unde versurile erau simple: “Gălăgie, pentru liniștea ei!!!”. [Sper să nu greșesc trupa – CRED că ei or cântat-o].
Pauză de cumpărat mici!! (Au fost buni.)
A treia trupă, Skullp… Well, au fost prezentați ca cântând inițial Death Metal, și că au influențe hardcore și thrash. Din punctul meu de vedere, vocea hardcore eclipsa tot – orice alt stil nu îl mai simțeam, totu era… HARDCOR!!! (și asta nu mă pasionează). S-a remarcat solistul care cobora de pe scenă și tot țopăia pe acolo (de fapt, urla în timp ce fugea pe după gard). Cred că dacă nu aveau voce, mi s-ar fi părut nice. Așa, eu spun că sunt ok, mi s-a părut un concert bunicel overall.
Apoi au urmat sătmărenii de la Smog, care au fost prezentați ca Hardcore, dar mai progresiv. Eu sunt de părere că a fost hardcore, punct. Genu’ ăla de muzică unde pe versuri întotdeauna sunt 2 note (în cazul concret, SI și DO) pe care făceau un ritm dubios. În rest, nu m-au impresionat cam deloc (probabil începeam să mă plictisesc de hardcore, că era deja a 2a trupă).
De notat: Trupele locale au avut mult mai mult sprijin din partea publicului (ceea ce mi se pare chiar normal) – dar eu, ca outsider, aveam impresia că something was nor fair.
Apoi, în sfârșit, după toate momentele de așteptare, au urcat pe scenă cei de la Indian Fall. Întotdeauna mi s-a părut o trupă bună, și așteptam să-i văd live pentru a 4a oară. Mai ales acum, că deja știam destul de bine melodiile de pe ultimul album (Fain album! Merită).
Un alt aspect de care eram extrem de curios era noul solist, deoarece acum câteva luni, cel vechi a părăsit trupa (au întrerupt un turneu din acea cauză). Pot să spun că este greu să înlocuiești așa voce, dar cel nou se descurca foarte bine (un pic diferit stilul, dar se potrivea). Păcat că vocile clean au fost făcute de unul din chitariști – extrem de ironic, dat fiind că acel chitarist a fost adus în trupă pentru a lăsa solistul vechi să facă doar voci (pe vremuri, cânta și la chitară).
Au cântat și două melodii ce vor fi incluse pe următorul EP (văd că le plac EP-urile!). Personal, nu m-au încântat – simțeam că se apropie de un black mai comun, parcă lipseau anumite detalii ce făceau stilul așa unic (ritmi, pe chitare, melodii faine… clape!)
în orice caz, Brașovenii au ținut un concert de excepție, model bun pentru alte trupe românești. Bravo!
Setlist-ul, dacă îmi amintesc bine, a fost acesta (nu garantez că e ordinea corectă):
1. Screaming Down
2. Nomad Absolute Metamorphosis
3. Follow Us
4. Black Suite
5. Nature (melodie nouă)
6. (Altă melodie nouă)
7. Demonologic Universe
8. Things That I…
9. Serpents Whores Of Salvation
Apoi au urcat pe scenă cei de la Agathodaimon. Ce am observat din prima a fost că au venit doar cu un chitarist – și eu sunt de părerea că o trupă din acest gen își pierde o mare parte din farmec fără a doua chitară (Lipsesc armonii, etc). Dat fiind că nu sunt cunoscător al trupei, ce pot spune? Sunet foarte bun, melodii interpretate bine, prezență scenică memorabilă. Eram un pic nerăbdător să înceapă Moonspell, mai ales pentru că voiam să prindem trenul de 4. Au fost chemați și la BIS… oricum, din vorbele lor de pe scenă sunt foarte entuziasmați să cânte pe la noi. Bravo lor!
A urmat o pauză de aproximativ o oră până cei de la Moonspell și-au instalat toată șandramaua (Cred că or avut probleme cu ceva, că mult timp nu făceau nimic, sau doar repetau aceleași teste cu chitara (probabil să nu zică lumea că nu fac nimic)). Dar după o pauză în care lumea își pierdea răbdarea, pe la 2 și câteva minute, au intrat pe scenă!
Acum, este a 3a oară când îi văd live, și ce pot zice? Primele 2 piese or avut sonorizare un pic nasoală, dar după ele a fost impecabil. Stăteam în primul rând și se auzea cu o claritate foarte… clară fiecare instrument, fiecare notă. Foarte drăguț.
Și ei păreau obosiți (nu doar publicul). Din păcate publicul a fost foarte static. Eram eu și încă câteva persoane care ne agitam prin fața scenei, în rest era așa o holbare constantă. Cu toate astea, și-au făcut treaba – melodiile le-au interpretat, ca de obicei, fără probleme – atmosferă – tot ce trebuie unui concert Moonspell. Singurul lucru de care nu am avut parte au fost luminile de la alte concerte de-ale lor pe care le-am văzut. Au fost mult mai simple, deși chiar și așa, au creat atmosferă propice.
Nu mă pricep să număr oamenii din public, dar cred că au fost un pic peste 1000 de oameni la trupa cap de afiș. Chiar și organizatorul a spus între două concerte despre dezamăgirea lor în legătură cu numărul de oameni care au venit. Oricum, problema cea mai mare presupun că este locația, totuși fiind departe Satu Mare (360 km de Sibiu!!! Ziceam că dacă tot e în Transilvania e mai aproape).
Au așteptat să se strige destul de mult pentru a veni la bis – de 3 ori am făcut pauză de la urlat “Moonspell!!” că oboseam.
Mi-a plăcut că au cântat Magdalene – chiar speram să aud ceva de pe Sin/Pecado (doar este un album foarte bun, very underrated). Oricum difera foarte mult de varianta originală.
Setlistul celor de la Moonspell a fost următorul:
1. In Memoriam (intro)
2. Finisterra
3. Night Eternal
4. The Southern Deathstyle
5. Opium
6. Herr Spiegelmann
7. Scorpion Flower
8. Nocturna
9. Vampiria
10. Mephisto
11. Alma Mater
———
12. Awake
13. Magdalene
14. Full Moon Madness
Un setlist destul de ok, păcat că un pic cam scurt (chiar speram la vreo 17-18 melodii, doar îs Headlineri!!! dar cum să cânte atât pentru un public atât de mic?).
Apoi am reușit să prindem trenul de 4:10 (am dat 30 de lei pe taxi de acolo până la gară!!!) (concertul s-a terminat pe la 3:30). Au fost niște zile frumoase – cam puțin somn, dar îmi revin eu.
Baftă!

Archaeopterix!!

Vine! Te uiți printre găurile dintre crenjile copacilor măreți și observi aripile-i grotești. O cioară mare, care îți dă senzația că în orice moment te va lovi un Lightning Bolt (deci e bine să folosești Mana Shield).

Iote, cum crește Ardealu’. Între valuri. În beci îți arde plodu’. ???

???

?????

??

Aceste sunt semne de întrebare (da, am mai sccris o dată despre ele pe vremuri). Centralizată, zice d-l Mihu. Ceva cu fereastră distribuită. Stații de rezervare. Mi-e lene.

SOMBIES!!!!