Noi ce facem?
Încet încet, apar posturi de la oameni care îmi împărtășesc o grijă. Majoritatea se grăbesc să arunce cu vina-n stânga și-n dreapta, că patronu, că statul, că trupa, ba chiar și teorii ale conspirației foarte imaginative demne de TNR.
Muzica metal nu scoate bani. Trupe străine cunoscute în toată lumea povestesc că au toți joburi că nu-și permit să trăiască din muzică. Dacă pui un bilet cu preț prea mare, riști să nu mai vină lumea. În modul ăsta, îl pui mai mic – poate dacă ești deja cunoscut mai scoți niște bani pentru tine.
Și așa te chinui să găsești un local/pub/club care îți permite să faci așa un concert. Pentru multe cluburi, nu merită să facă concerte cu trupe din underground absolut deloc – pun și ei un “retro party” și vin considerabil mai mulți bani. Unii patronii fac sacrificii să permită unor tineri artiști să mai susțină concerte.
Atunci trebuie să speri ca deținătorul pubului/clubului în care cânți dorește să sprijine scena metalică – asta vei vedea rar, că probabil mulți se gândesc întâi la business. Vezi Oldies, care a mai susținut câte un concert metăl cu câțiva ani în urmă, dar recent nu mai acceptă doar trupe foarte comerciale care le-ar umple clubu’.
Este greu să găsești unde să cânți, în special ca trupă amatoare, care cântă din un hobby – nu-și permite să sacrifice job-ul actual, deci implicarea în trupă este limitată. Dar după colectiv stuff, ceva mă duce spre ideea că va fi și mai greu. Limitările vor crește, cantitatea de spații potrivite pentru un concert vor scădea. Vom avea nevoie de spații mai mari – care nu există. Dacă cineva dorește să construiască unul, nu-și va putea scoate banii din concerte de metal – doar dacă aduce consistent trupe internaționale, care să aducă sute sau mii de oameni la concerte.
Am dat de două posturi pe facebook feed-ul meu care au fost corecte. Citat + link:
“Cu totii stim ca rock-ul underground n-a fost niciodata o afacere, ci un liant ce uneste o comunitate aparte ce si-a dorit sa se exprime. Liber si original. Direct si frumos. Si bineinteles ca asta a putut exista doar in niste spatii anume create de niste oameni: Patronii cluburilor, care s-au chinuit ani de zile sa poata gazdui concertele de rock. Nici ei, nici trupele, nici tehnicienii, nici promoterii , sugrumati de taxe si impozite, nu s-au imbogatit vreodata din asta. Cu totii au facut sacrificii enorme, ani de zile, pentru a duce stindardul rockului mai departe. De multe ori suntem critici in privinta patronilor de cluburi, dar sincer, fara ei, greu ar fi supravietuit metalul underground.”
(Mihnea Badea (în special a doua parte))
“Pentru că da, în marea majoritatea a cazurilor, remunerația unei trupe este constituită de un procent (rar 100%) din biletele vândute. Și-atunci e normal că faci pe dracu-n patru ca să vină cât mai multă lume, să simți și tu că n-ai muncit atâta timp degeaba. Plus că alta e senzația când vezi că se umple și la concertul tău de oameni care rezonează cu ceea ce cânți, le place, te aclamă, cântă din suflet împreună cu tine versurile și melodia pe care chiar tu le-ai imaginat. Și-ntr-un fel e să ți le cânte 150 de oameni, poate nu chiar toți, și-n altul 800. Poate nu chiar toți. Deci principiul e simplu: cu cât mai mult public, cu atât mai bine.”
(Duddu)
Spre un viitor mai bun.