Darkness…!

Iarăși mă întorceam spre casă de la o bere în Art. Și din poveste în poveste, am ajuns pe strada Mihai Viteazul. Uimit sunt când văd că… well. Strada era complet întunecată.

Mă gândesc… well… cum ziceam acu câteva posturi, poate iarăși nu este lumină în o mică parte a Sibiului. Și așa merg încet spre casă.
Data trecută când m-am întors pe întuneric acasă am observat că măcar pe strada mea (Hipodromului)… well, era măcar o jumate luminată (de la centru până la blocu meu — restu… cover of darkness). Dar… acum nu. Acum era complet întunecată strada mea.

Și mă gândesc…. măcar Milea e luminată. Tot timpul a fost; doar e o stradă importantă (probabil cea mai importantă dpdv al traficului). Iarăși, pe dracu’. De la blocu meu se vede bine strada… și era totul în întuneric.
Mă uit ușor spre zona centrală (că doar o văd, iarăși, bine). Totul era întunecat.

Cred că încet încet, o să ajungem ca pe vremea comunismului, când îmi povestea tata că nu exista lumină pe străzi… de ce să fie? Lumea trebuie să doarmă la ora aia…

Dap. Lumea se duce pe râpă. Toți vom fi cuprinși de un așternut întunecat… al întunericului (cum să fii mai cliche-ic într-o singură frază? mai trebuia ceva cu emo).

Întrebarea mea… este… de ce? De unde a început acest întuneric în orașul culturii?
Aștept păreri / răspunsuri @ comments.