Vă așteptam joi, 6 ianuarie, în Oldies, să vedeți și voi ce cântăm noi. Detaliile se vor anunța în curând!!!
Aeon Sun for the win!!! Vă așteptăm cu mic, cu mare… veniți, dați și voi din cap… simțiți muzica noastră frumoasă… will be fun!!! 🙂
Zvoanele spun că totul ar începe pe la 22:00. Mai vedem în viitorul apropiat, STAY TUNED!!!
Am zis că pun acest citat pe blog de câteva zile, but I never really got around to do it:
“Bă, tu ești politeist??”
“Da, bă. Cred în mă-ta!”
thumbs up for the people who made it available.
Iată că am ajuns și eu acasă în sfârșit și am un pic de timp să scriu și eu câteva cuvințele despre călătoria noastră în București, cu ocazia acestui concert pe care l-am așteptat cu toții cu nerăbdare.
Prima trupă, Loch Vostok, i-am cam ratat (am ajuns când cântau ei dar până ne-am dus la garderobă, etc… au terminat), așa că îmi pare rău că nu pot arunca cu păreri despre acest subiect. Deși din afara cortului, sunau destul de bine. Mai mult nu mă pronunț.
Cortul în care s-a desfășurat concertul a fost foarte corect, și contrar așteptărilor mele, sonorizarea a fost impecabilă. Fiecare instrument se auzea perfect, nici o problemă în acest capitol – știți cum se zice pe la noi: Brici!!
Apoi au urcat pe scenă cei de la Leprous. Am remarcat tobaru’ care arăta așa dubios din motiv de freză, și solistul care era și clăpar (interesant, sounds familiar!). Au cântat un progressive de-ăla ca la carte: ritmi dubioși, tehnică, muzică weird – mi-a plăcut, deși probabil n-aș asculta așa ceva acasă. Dar ca concert, a fost binevenit, ne-au încălzit corect pentru concertul care urma. (Și un chitarist avea chitară cu 8 corzi… lol)
Am mers să mai iau o bere, am luat încă o parte din preteni în față, și am așteptat să se pregătească cei de la THERION de conșert. Lume nerăbdătoare, și brusc… luminile stinse… publicu’ o explodat în urlete, și se aud primele note din melodia Sitra Ahra. Reacția publicului a fost corectă, well. Se vedea că cam toată lumea deja știa melodia (mai ales cei din primele rânduri, pe unde am stat noi (inițial eram in al 6-lea rând de oameni, dar am ajuns în al 3-lea după câteva melodii)).
A doua piesă, Wine of Alluqah, a fost pur și simplu… well, nu am cuvinte. Când a început melodia, toată lumea agitată, prestație pe măsură… frumos, frumos. Eram cuprins complet în muzică, well. Nu doar eu.
Nu am să scriu setlistul întreg aici, pentru că îl puteți vedea aici:
http://www.setlist.fm/setlist/therion/2010/arenele-romane-bucharest-romania-2bd2b872.html
Eu eram obișnuit cu formula lor din 2007, de pe Live Gothic. De-asta am rămas uimit (în mod pozitiv) de prestația lui Thomas Vikström, care chiar dacă nu îl depășea la ciudățenie pe Snowy Shaw, well, aproape că ajungea la avel nivel. Parcă la fiecare schimbare de componență, Therion aduc oameni tot mai de show, nu doar de voce. Era foarte… well, draculic.
Frumoasă abordarea aceasta mai personală a trupei, care a început de când cu Gothic Kabbalah. Înainte, erau corurile pe scenă, în spate; totul părea așa distant. În prezent, vine Katarina Lilja în față, cântă un pic, se strâmbă puțin (lol), well, are ceva contact cu publicul… Este amuzant faptul că ea este printre tipele ălea care știu să se “uite urât” 🙂 It’s just funny.
Foarte avantajos să ai oameni care pot să și cânte bine, și să și … well, antreneze publicul.
S-a tuns Christofer Johnsson. De ce e la modă? Pare-se că putem spune și despre Therion că a pierdut un membru: pleata lui. :))
Aș mai scrie cuvinte de laudă, dar pur și simplu n-o să pot găsi cuvinte să se înțeleagă win-ul concertului acesta. Cred că a fost, dacă nu cel mai, unul dintre cele mai reușite concerte la care am asistat vreodată (și totuși, am mers la câteva). Îi mai aștept prin România, și o să merg cu toată încrederea să-i văd. Go Therion!
Apoi am mers și noi la Afterparty în Cage Club. A fost muzică bună în acest LMC modernizat, în special că ne punea cam ce ceream noi, which was cool. Ce a fost ciudat: Extrem de puțină lume la acest Therion Afterparty. Noi ne așteptam să nu mai fie locuri… 🙂
p.s. cât o slăbit Lori Lewis :))
Sunt curios de ce de fiecare dată când intru pe yahoo! Mail, observ în bara de adresă acest link:
http://us.mg2.mail.yahoo.com/dc/system_requirements?browser=blocked
browser=blocked? That’s funny, isn’t it. Adică, nu mi se pare că este blocat browserul, dat fiind că totuși, mail-ul merge.
Măi, nici măcar să ascult muzica preferată nu mai pot că încep câinii să latre afara la volume inacceptabile.
I wish all their souls will go to heaven. [If you know what I mean].
@ Dog lovers: Ține-ți-vii. Luații la voi acasă și aveți grijă de ei, but NU PE STRĂZI!
Trei valuri se plimbau pe sub cioara bleaga de langa Basescu. Niciodata nu a fost atat de verde, indeajuns de mirific pentru a sublima etherul acestei tastaturi!
Ploaia incepu sa cante la Mandolina un monitor triunghic, dar cercurile de apostroafe s-au umplut de stejari si de lebede. Nu as fi crezut ca Pepsi merge atat de repede pe bicicleta, pana cand s-a oprit ploaia dintre cotetele porcilor. Jale, jale ne umple paharele de castron, irelevant mananca guvizii in acest teleportor samaritean!
Insa ariciul nu s-a lasat; berea nu s-a ingropat in abisul tacerii! In Art Cafe am plonjat cu strutii, pana cand gletul s-a uscat in pod. Frigiderele danseaza pe pereti, insa noi suntem multumiti! Pentru ca stim ca este ultima noastra sansa de a pedala la umbrela viitorului.
Entropia s-a facut tot mai verde, deoarece s-a departat de o entitate spirituala Roz din jurul grajdului nostru. Lacrimile crapa cartoanele electronice din anusul universului, insa speranta nu este pierduta… pentru ca unitatea de masura a paparadei este Venusul.
Holy shitting penguinz, y’all!
Acum vedeam că… e a doua zi în care merg spre casă și văd că e întuneric. Criza asta chiar ne face să purtăm lanterne… dacă mergem prin oraș noaptea, măcar să consumăm bateriile de la lanternele NOASTRE!…
Și ce observ eu?… deși era întuneric în alt cartier… la mine era acum lumină. Chiar cred că ei acum fac cu rându: azi e hipodromu întunecat, mâine e vasile noroiu… well. Patternul ăsta o să îl observe forțele malefice clădindu-și aleea înspre a ne cuceri. (lol, wtf, bbq, ++dkp).
No, somn ușor pe întuneric. 😀
Iarăși mă întorceam spre casă de la o bere în Art. Și din poveste în poveste, am ajuns pe strada Mihai Viteazul. Uimit sunt când văd că… well. Strada era complet întunecată.
Mă gândesc… well… cum ziceam acu câteva posturi, poate iarăși nu este lumină în o mică parte a Sibiului. Și așa merg încet spre casă.
Data trecută când m-am întors pe întuneric acasă am observat că măcar pe strada mea (Hipodromului)… well, era măcar o jumate luminată (de la centru până la blocu meu — restu… cover of darkness). Dar… acum nu. Acum era complet întunecată strada mea.
Și mă gândesc…. măcar Milea e luminată. Tot timpul a fost; doar e o stradă importantă (probabil cea mai importantă dpdv al traficului). Iarăși, pe dracu’. De la blocu meu se vede bine strada… și era totul în întuneric.
Mă uit ușor spre zona centrală (că doar o văd, iarăși, bine). Totul era întunecat.
Cred că încet încet, o să ajungem ca pe vremea comunismului, când îmi povestea tata că nu exista lumină pe străzi… de ce să fie? Lumea trebuie să doarmă la ora aia…
Dap. Lumea se duce pe râpă. Toți vom fi cuprinși de un așternut întunecat… al întunericului (cum să fii mai cliche-ic într-o singură frază? mai trebuia ceva cu emo).
Întrebarea mea… este… de ce? De unde a început acest întuneric în orașul culturii?
Aștept păreri / răspunsuri @ comments.
S-au dus momentele în care stăteam în Art Cafe la o grămadă de whisturi și hearts-uri până la ore de genul 3-4! Unde sunt Coco, Floris, Adriana și alți oameni care țineau Art-ul cât timp mai erau oameni la măcar câteva mese? Duse sunt momentele în care se gândea careva că are chef să stea cu o grămadă de omuleți de-ai Artului până la 6-7 dimineața, închizând porțile Raiului…
În ultimul timp pe la orele 12:30-1:00 suntem anunțați că e ultima comandă – ni se dă “SHOO!!!” rapid, când noi abia ne-am încălzit și suntem pregătiți să mai jucăm încă un Hearts (sau alte jocuri, după caz). Cică ora de închidere e 2.
Acesta nu mai este Art Cafe-ul de altă dată. Different times, different people, different Art Cafe.
We miss you!
