Ok, E timpul sa scriu si eu postul acesta pe care l-am gandit in data de 2 august, dar mi-a fost lene sa scriu despre el. Voiam sa ma iau de o replica inutila pe care multi oameni o folosesc, si anume:
“N-am vrut!”
Ideea mi-a venit cand mergeam spre mare, si cand dau sa ies din masina, inchide cineva o usa. Usa se misca incet, incet, imi mangaie un deget de la mana stanga, si dupa pi/3 grade de rotatie, usa face poc, se opreste, si eu urlu. De manie, ca mi-a prins degetul in usa.
Replica persoanei respective? Ia ghici: “N-am vrut!”
Stiu, e instinctiv deja; multi oameni au aceasta replica in sange. Ce ma uimeste pe mine este stupiditatea replicii, mai exact inutilitatea ei. Daca el mi-a prins degetul in usa, din neatentie, este EVIDENT ca nu a vrut; asta stiam si eu dinainte. Nu asta imi era mie problema; nu eram nervos ca ar fi vrut; ci pentru ca s-a intamplat.
Crede ca daca spune ca n-a vrut, chiar ma incalzeste cu ceva? Nu e nimic nou. Si in plus, pana la urma, daca am un deget un pic vanat, zilele urmatoare ma enerveaza degetul si daca vrea si daca nu vrea. (Bine, daca chiar a vrut e mai nasol. Dar nu e cazul in acest post curent).
Oricum, ideea ramane aceeasi: Replica e un pic stupida. It will be assimilated.
[Stiu ca voiam sa mai continui ceva la acest post, dar 1) nu imi amintesc si 2) stiu ca am uitat ideea pentru ca era un pic nepotrivita].
Voi reveni alta data cu alta critica 🙂